La 1 aprilie 2013, au  intrat în vigoare noile prevederi cu privire la majorarea pensiilor cu 6,75%...

Începând cu 1 aprilie 2014 pensiile au suferit o nouă majorare... Cu 6,45 la sută. Or, timp de un an, viaţa pensionarilor s-a îmbunătăţit cu 0,30%. După cum moldovenii, conform statisticii, sunt cea mai băutoare naţiune, 0,30 este o cifră ironico-ofensatoare...

Dar nu pentru toţi. În 2014, cele mai mari alocaţii le vor avea demnitarii şi funcţionarii publici. Astfel, membrii pensionaţi ai Guvernului vor primi câte cinci mii de lei pe lună, deputaţii vor avea aproape patru mii, aleşii locali – 2000 lei, iar funcţionarii publici se vor alege cu o pensie medie de 1600 lei. Doar o parte din aceşti bani vor fi asiguraţi din bugetul asigurărilor sociale...

Aşa mă şi macină întrebarea: Serios?! Şi cât valorează „partea asigurată”, în contextul în care unii pensionari, inclusiv funcţionari publici, beneficiază de o pensie de 780 lei? Mai ales că, în conformitate cu datele Biroului Naţional de Statistică, cheltuielile lunare pentru o persoană sunt de aproximativ o mie şase sute lei...

Fiecare dintre noi a făcut matematică în şcoală şi, respectiv, este inutil să amintesc despre preţul la pâine sau a unui kilogram de cartofi, orez, zahăr, „hrişcă” şi a restului produselor fără carne. Suntem creştini şi ne-am deprins a ţine post!...

Mulţi visează cu ochii deschişi la bogăţie, lux, viaţă fără griji şi tot felul de bunătăţi pe care banii le pot cumpăra. Puţini ştiu cît de bogaţi sunt sufleteşte...

Purtînd cu sine handicapul a 50 de ani de comunism, societatea moldovenească din ultmele două decenii s-a dezvoltat haotic. Unele etape au fost „arse”, peste altele s-a trecut cu repeziciune… Totul оntr-o grabă a oamenilor de a acumula, de a avea cît mai mult.

Tranziţia de la comunism spre capitalism a polarizat societatea оn două clase: cei bogaţi şi cei săraci. Clasa de mijloc, adică cei cu un venit mediu şi cu un nivel de trai decent, ocupă o poziţie infimă оn raport cu celelalte categorii. Atît bogăţia, cît şi sărăcia sunt nişte stări destul de nocive оntr-un stat precum Republica Moldova. Cel sărac оşi va dori să devină bogat, pentru asta, unii оncălcînd, poate, normele morale, legislaţia. Iar cel bogat va ajunge să uite ce оnseamnă o viaţă normală, să nu mai ştie ce оnseamnă a trăi şi pentru ceilalţi şi, оntr-un final, va deveni sclavul propriei averi.

Voronin înseamnă mai mult, decât o banală traducere din rusă. Voronin înseamnă...

Voronin s-a născut.Mama sa, Palagheia Sârbu, era fiica lui Isidor Sârbu, refugiat în România de forțele sovietice, iar tatăl său, Nicolae Bujeniță, moldovean de origine, a murit la începutul celui de-al doilea război mondial.

Voronin a fost crescut și educat de tatăl vitreg, care era un susținător al comunismului și care era întărit în funcția de colectivizare de către forțele comuniste raionale... De ce Voronin?! Știe doar Voronin....

În vâlvă, de la simplu гражданин – товарищ - președinte, cu executare, Voronin, drept comunist însurit de propagandă, a ajuns lider al opoziției și, mai recent, patriot al Moldovei...

Săptămâna trecută, în cadrul unei emisiuni tv, l-am văzut, și ascultat, pe Voronin vorbind despre democrație, la general, și despre principiile acesteia, în particular... Până și măgarul din Вини Пух, era mai explicit în declarații! La un moment, întru a justifica politica pro-rusă a partidului său, Voronin declara că „parteneriatul strategic” dintre Moldova și Rusia, datează încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare...!!! 

Recensământul este numărătoarea oficială a locuitorilor unei ţări.

Unul din cele mai timpurii recensăminte, atestat documentar, a avut loc în anii 500 – 499 î.e.n. şi a fost înfăptuit de către militarii Imperiului Persan, în scopul înregistrării pământurilor existente şi impozitării. Şi Biblia relatează despre câteva recensăminte. Primul ţine de perioada când Moise a scos israilitenii din Egipt, iar al doilea a fost organizat de regele David şi se referea la „numărarea populaţiei”, implicând retribuţia divină. Cel mai vechi recensământ, ale cărui date s-au păstrat, a avut loc în anul 2 e.n. şi este considerat de către specialişti destul de exact.

Cu alte cuvinte, recensământul este un procedeu obişnuit pentru orice stat, indiferent de perioada istorică ori forma de guvernare.

Pentru Republica Moldova această formă de înregistrare statistică este mai degrabă un eveniment, decât o normalitate. Or, ultimul recensământ organizat în ţara noastră, s-a desfăşurat tocmai în 2004. Şi asta în contextul în care, din 90 încoace populaţia Moldovei a scăzut cu aproximativ 1 milion de oameni. Pentru un stat ca al nostru, această cifră nu este doar una alarmantă, ci chiar strigătoare la cer. Dispărem, dragi concetăţeni! În următorii 100 de ani, în loc să scriem istoria, noi înşine riscăm a deveni istorie!