Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Agricultură  >  Articol curent

„O minte ageră şi o inimă bună sunt o formidabilă combinaţie”

Prin   /  16 noiembrie 2018  /  Nici un comentariu  /   42

Câteva zile în urmă, redacţia săptămânalului nostru a primit o scrisoare foarte emotivă. Neobişnuită. Mult diferită de altele cu aceeaşi temă.
Autoarea mesajului, Liuba Iacovlev, directoare la Centrul de zi şi plasament tempoporar pentru persoane în etate şi adulţi cu disabilităţi „Speranţa în ziua de mâine” din satul Ochiul Alb, ne scria: „Tot mai rari şi mai puţini sunt oamenii cu dare de mână. De aceea, tot mai de preţ şi mai scumpi sunt ei, acei care îşi ajută aproapele, în special, persoanele în etate.
Într-un astfel de moment de criză financiară a centrului, ne-a sărit în ajutor Daniel Duminică, directorul SRL „Cutezătorul  agricol”. Timp  de două luni de zile dumnealui a avut grijă ca beneficiarii să aibă pânică pe masă, la fel dumnealui ne-a dat şi făină, cartofi, unt, zahăr, ulei. Daniel Duminică ne vizitează periodic, discută cu bătrânii noştri, îi îmbărbătează, îi încurajează şi le oferă ajutor concret pentru existenţă. Sunt sigură, pe astfel de oameni se ţine pământul şi prin ei vine continuitatea noastră ca neam, ca popor, ca ţară”.
M-a interesat mesajul, astfel că mi-am dorit să-l cunosc pe acest om. Mai întâi, am consultat şi alte surse, aflând că dânsul mai susţine financiar şi activitatea Centrului pentru copii cu disabilităţi „Fenix” din Râşcani, Ansamblul de dansuri „Moştenitorii”, secţia oncologie pentru copii din Chişinău, un număr impunător de persoane în etate din satele unde arendează terenuri agricole, câteva biserici… Cele aflate mi-au sporit şi mai mult dorinţa de a întreţine o discuţie cu Daniel Duminică.
Interviul ce urmează este urmare a întrevederii noastre.

— Dacă ar fi să verbalizaţi cartea Dumneavoastră de vizită, ce aţi avea a spune? Cine este Daniel Duminică?
— Să apelez la vorba lui Ion Creangă, „… un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită…”?
— Vreau opinia Dumneavoastră.
— Sunt un om ca atâţea alţii în această ţară, care cinsteşte memoria părinţilor, îşi venerează familia, îşi iubeşte baştina, îşi respectă semenii, este fidel tradiţiilor, adoră tot ce este frumos şi, respectiv, valoros, este sincer cu sine şi onest cu lumea, este un pasionat incurabil de ţarină, de roadele pământului, de imensitatea holdelor. Cum credeţi, mi-am ştirbit mult din modestie?
— Modestia este calitatea celor care nu au calităţi, spunea Napoleon Bonaparte. Dumneavoastră la ce V-ar folosi modestia? Lăsa-ţi-o încolo şi să discutăm pe şleau.
— Dorinţa femeii este lege…
— Două decenii din activitatea Dumneavoastră sunt parte din trecutul şi prezentul satului Recea, raionul Râşcani, unde activaţi în calitate de director al gospodăriei colective  „Cutezătorul agricol”. Cum au fost aceşti 20 de ani de muncă?
— Fac o concretizare: „Cutezătorul agricol” are terenuri nu doar la Recea, dar şi în satele Ramazani, Şumna din raionul Râşcani. Iar de câţiva ani avem arendate hectare şi în satele Nicoreni şi Ochiul Alb din raionul Drochia.
Cum au fost aceşti ani, mă întrebaţi? Au fost diferiţi, fiecare în felul său, cu probleme şi realizări, cu încercări, osteneală şi necazuri, cu reuşite, succese şi izbândă, cu „pedepse” , dar şi cu „alifii” meteorologice… Însă fiecare an în parte şi toţi împreună au fost lucrativi, ne-au cerut corectitudine, implicare, dedare şi, nu în ultimul rând, responsabilitate.
— Până a Vă stabili la Recea, aţi lucrat în raionul Edineţ, tot în agricultură, adică eraţi, cum s-ar spune „din pâine”?
— Mai fac o concretizare: Da, am lucrat la Edineţ, dar acum 20 de ani am revenit la baştină. Satul Recea este vatra neamului meu. Desigur, am revenit acasă, având la activ altele două decenii de muncă. Aveam deja experienţă şi un stagiu, zic eu, solid în domeniul agricol. Astfel că nu a trebuit să studiez ceva din nou. Iar când apăreau tehnologii noi, tehnică şi utilaj performant, învăţam din mers. Precum procedăm și acum. Agricultura nu este domeniul ce ţi-ar oferi pauze expre pentru studiere, pentru cercetare… Am citit undeva, cum că agricultura este maica neamului omenesc care hrăneşte fiii săi. Iar o mamă parcă are vreodată hodină?
— Cum s-a făcut că, pe lângă terenurile râşcănene, aţi mai arendat şi din cele drochiene?
— Am făcut-o la solicitarea cotaşilor din acele localităţi, adică Nicoreni şi Ochiul-Alb. La acel moment, situaţia din agricultura lor era mai mult decât critică. Chiar dacă am să declar, că la Nicoreni pământul era o veritabilă ţelină, încă nu înseamnă că aveţi o caracteristică completă a acelei stări de lucruri. O spun cu  toată certitudinea, acele terenuri au necesitat o adevărată desţelinire. Era ceva groaznic pe câmpurile celea. Priveliştea era îngrozitoare, dureroasă, de mare tristeţe şi păcat.
Un început de distrugere am găsit şi la Ochiul Alb, dar, slavă Domnului, nu era situaţia de la Nicoreni.
Ne-a trebuit mult timp, enorme eforturi şi multe cheltuieli până am adus la bună cale terenurile drochiene. Acum muncim în ritmul obişnuit al „Cutezătorului”, numai de am mai avea şi susţinere din partea Cerului.
— A fost un an greu 2018?
— Din punct de vedere agricol, în special, a doua parte a anului, a fost şi este complicată. Nu-mi amintesc un alt an în care să nu fi plouat consecutiv aproape patru luni de zile. Însă, va fi şi mai urâtă situaţia, dacă şi în continuare nu vom avea parte de precipitaţii, dacă vom intra în iarnă cu câmpurile pleşuve. Am semănat în uscat. Dacă nu vor fi ploi, de la o vreme seminţa se va atrofia, ceea ce va compromite esenţial roada culturilor de toamnă.
— Trebuie să înţeleg, că situaţia critică din agricultură s-a răsfrânt şi asupra onorării obligaţiunilor faţă de cotaşi?
— Nuuu! Nici într-un caz! Dacă este vorba de obligaţiuni, precum aţi şi menţionat, cum putem să le ignorăm? Pentru „Cutezătorul agricol”, achitările faţă de cotaşi a fost, este şi va fi o datorie sfântă. Cum poţi să te foloseşti de pământul omului şi să nu îi distribui ce i se cuvine pentru asta, cu atât mai mult că obligaţiunile sunt fixate în contract şi au putere legală, juridică? Chiar şi în cazul când gospodăria nu va dispune de grâne, Doamne fereşte, noi oricum vom „da Cezarului ce este a Cezarului”. Vom cumpăra produse agricole, dar ne vom onora datoria.
— Ce prevăd obligaţiunile contractuale?
— Mai întâi vreau să menţionez, că nici într-un an nu am avut restanţe la achitarea plăţii de arendă, inclusiv anul curent, când deja ne-am socotit totalmente cu arendatorii, eliberându-le (în dependenţă de mărimea cotei de teren), celor de la Recea şi Şumna, câte 600 kg de grâu, 150 – orz, 100 – răsărită, 250 – porumb, 15 kg de zahăr, respectiv, celor de la Ramazani, Nicoreni şi Ochiul Alb, câte 500 kg de grâu, 150 – orz, 100 – răsărită, 150 – porumb, 15 kg de zahăr.
— Dar sfecla de zahăr abia de s-a recoltat, cum de aţi distribuit şi zahărul?
— Tradiţional zahărul şi plata de arendă pentru folosirea cotei valorice, care constituie anual 250 mii lei, le achităm primăvara, înainte de sărbătorile pascale.
— Cică „Cutezătorul agricol” este mai că unica gospodărie agricolă ce plăteşte arendatorilor şi pentru cota valorică?
— Suntem unicii sau ba, însă, fiecare cotaş primeşte câte un procent din mărimea cotei valorice, ce, în dependenţă de suma totală, ajunge până la 500 lei.
— În noianul de diplome şi menţiuni, expuse chiar în birou, am văzut una în care este stipulat  „Cel mai bun plătitor în bugetul raional”. Ce sume transferaţi?
— Evident, cifrele diferă de la un an la altul, fiind în dependenţă directă de rezultatele obţinute. În temei, însă, sumele direcţionate către bugetul consolidat de stat variază între 3,5-3,8 milioane lei. Onorarea obligaţiunilor faţă de stat este încă o regulă a „Cutezătorului agricol” ce nu admite echivocuri.
De altfel, această  normă este una de bază în raionul nostru, ea fiind enunţată drept principiu de conduită de către preşedintele raionului Râşcani, Iurie Urzică, pentru toţi agenţii economici din teritoriu. A fost adusă la rang de principiu şi respectarea lui este ţinută mereu la un control riguros. Întâi de toate, dumnealui însăşi este un înveterat şi riguros legist, un  specialist calificat, un om de o corectitudine absolută şi, respectiv, înaintează aceleaşi cerinţe faţă de subalterni.
Iurie Urzică este un  exemplu de activism, aş zice chiar, de sacrificare pentru acest colţ de ţară şi ar fi un mare păcat, dacă noi, acei care îi recunoaştem harul, nu am susţine această atitudine faţă de viaţă şi muncă, dacă nu ne-am implica în promovarea şi extinderea acestor principii făcătoare de bine raionului şi oamenilor lui.
A fost norocul nostru să avem în fruntea Râşcanilor această persoană ambiţioasă (în sensul bun al cuvântului), a cărui doleanţe, capacităţi şi posibilităţi au făcut pact cu responsabilitatea, verticalitatea, patriotismul, în special, cel local, ce, împreună luate, se numesc Iurie Urzică. O spun  cu toată sinceritatea, de astfel de oameni are nevoie astăzi poporul şi ţara. Altfel spus, o minte ageră şi o inimă bună sunt o formidabilă combinaţie.
— În opinia mea, expresiile de final, fără careva rezerve,  pot fi atribuite şi omului Daniel Duminică.
Vă mulţumesc pentru acest dialog.

A intervievat
Liuba BULGARU

  • Publicat: 4 săptămâni in urma 16 noiembrie 2018
  • De:
  • Articole actualizate: noiembrie 16, 2018 @ 1:34 pm
  • Filed sub: Agricultură

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

(De la stânga) Vasile GRĂDINARU, director, SRL „Glia Șurenilor” (gradul III); Ion Babără, director SRL „Valea Sofiei” (gr. III); Ion DASCAL, președintele raionului Drochia; Dumitrul Mazurchevici, vicedirector SRL „Dimazcom-Nord” (gr. II); Dorin Nedelciuc, vicedirector, SRL „Zgura-Agro” (gr. I); Victor Burlacu, director, SRL „Bursemcom”(gr. II); Alexei FURTUNĂ, vicedirector, SRL „Agro-SZM” (gr. III)

Agricultura este baza iniţială a civilizaţiei

Citeşte mai mult →