Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Cultura, Ştiinţă  >  Articol curent

Neobişnuita toamnă a Tatianei Tacu

Prin   /  23 noiembrie 2018  /  Nici un comentariu  /   19

— Stimată doamnă, în numărul precedent al publicaţiei noastre enunţasem, că Tatiana Tacu, specialist principal pentru educaţie timpurie, Direcţia Învăţământ, Tineret şi Sport, Drochia, şi-a susţinut teza de doctor în ştiinţe pedagogice. Vreau să discutăm mai în detalii la acest subiect, dacă acceptaţi.
— Cu mare drag.
— Deosebită şi neobişnuită pentru Dumneavoastră această toamnă, nu-i aşa?
— Aşa este. Deoarece ea  a bătut la ușa mea mai altfel ca altădată. Mi-a adus cu sine rodul a şapte ani de muncă asiduă – titlul de doctor în ştiinţe pedagogice.
— Cum a fost începutul?  Când, cum şi de unde anume a venit ideea de a „aplica” la doctor în ştiinţe?
— Era în toamna anului 2011, după absolvirea studiilor de master la Institutul de Științe ale Educației, specialitatea management educațional. Domnul profesor universitar Nicolae Silistraru, doctor hablitat în pedagogie, m-a întrebat, oarecum tendențios: „Ai vrea să-ți continui studiile la doctorat?”. La acel moment, pentru mine studiile doctorale erau un ceva irealizabil, explicat prin puținele cunoștințe, arealul deloc cunoscut, depărtarea dintre Drochia și Chișinău, modestia exagerată… Toate acestea şi altele „de drumeţie”, erau ca și bariere fără vreo şansă de cucerire. Dar cum vorba domnului profesor Nicolae Silistraru întotdeauna a fost pentru mine lege, am dat ascultare îndemnului. Fără să cuget prea mult am depus actele la Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chișinău, unde, în luna decembrie 2011, am susținut examenele pentru admiterea la studii doctorale.
— Cum aţi selectat tema şi care a fost ea?
— Odată ce am decis să purced la această muncă enormă, mi-am dorit o temă, ce,  în viziunea mea, trebuia să sune și să răsune. Astfel am ales „Nunta moldovenească – model de formare a cuplului familial”.
— Care a fost reacţia conducătorului ştiinţific?
— Domnul Nicolae Silistraru, într-un fel, parcă, despovărat, a zis: „În sfârşit va fi studiată şi tema „Nunții”! Eu, încă nerealizând până la capăt în ce mă angajasem, am zâmbit, gândindu-mă doar la conținutul ei și nicidecum luând-o drept valoare perenă.
— Cum au evoluat lucrurile mai apoi?
— A fost greu, complicat, un tunel imens, în care nu sesizam nici zare de lumină. Dar în preajma mea și a „Nunții” a fost permanent bunul meu profesor Silistraru, care mă încuraja, mă lăuda, dar şi îmi da „ghionturi” zicându-mi: „Nimeni nu știe atât cât știi tu despre Nuntă, dar tu știi foarte puțin”. Aceste fraze mă dureau, dar și mă mobilizau.
— Ce V-aţi dorit, selectând această temă neexplorată?
— Mai cu seamă ştiu ce nu doream. Nu vroiam ca obiceiurile, tradiţiile legate de Nuntă, ce până la urmă, sunt adevărate valori, să se şteargă, să fie date uitării. Or,  este o idee frumoasă de a ne consolida în jurul unui obiectiv important – cel al prioritizării valorilor naționale în educația modernă. Educația este, întâi de toate, păstrătoarea valorilor ființei umane, apoi și o schimbare a acesteia, dar o schimbare care o întărește în valorile sale. Aceste convingeri au devenit şi mai temeinice atunci, când am citit din Apostolul Pavel: „Nunta este rădăcina firii omenești… Dacă rădăcina este sfântă, sfinte vor fi și ramurile. Iar dacă rădăcina este sălbatică, sălbatice și rele vor fi ramurile ei.”
— Mă gândesc că abordarea nunţii moldoveneşti ca model de formare a cuplului familial e ceva interesant, însă timpul şi actualitatea şterge nemilos din frumuseţea obiceiurilor de odinioară, legate de acest subiect.
— Tocmai de aceea m-am şi aruncat în aceste ape ce prind a seca. În Republica Moldova acest aspect  încă nu a fost investigat  în context pedagogic,  istorico-cultural și sociologic. Mi-am dorit şi sper să fi reuşit ca disertația să elucideze o cercetare amplă, efectuată dintr-o perspectivă  pluridisciplinară  prin valorificarea etnografiei (stadiu inițial al cercetării prin contactul direct cu realitatea),  pedagogiei familiei, literaturii române, folcloristicii, etnologiei (un prim nivel al sintezei de reconstituire a unui eveniment important din viața socială),  teoriei generale a educației, etnopedagogiei și o perspectivă transdisciplinară  (antropologia socială, antropologia culturală, religia, filosofia și axiologia).
— Bine, dar cercetarea nunții ca fenomen și eveniment personal, social și cultural, presupunea, pe lângă o studiere profundă, încă şi o studiere mai mult decât detaliată… Altfel spus, muncă multă, complicată, grea, de durată…
— Dar şi extraordinar de interesantă! Nemaipomenite sunt valorile nupțiale, descrierea și interpretarea specificului obiceiurilor, a practicilor de nuntă, explicarea modelelor și a micromodelelor complexității nunții moldovenești. Pentru că esența, conținutul și specificul abordării: pețitului, logodnei, iertăciunii, conocăriei, cununiei religioase, desfășurării mesei mari, a obiceiului de facere a căii etc., în viziunea mea, reprezintă, pur și simplu, o odă dedicată frumoaselor obiceiuri ale nunții moldovenești.
— Care ar fi punctul forte al acestei „investigaţii”?
— Acesta ar fi realizarea studiului structural al nunții în conexiune cu funcția ritualică de separare și integrare a tinerilor în comunitate, prin dobândirea noului statut social de persoană căsătorită, familist. Acest lucru este foarte important și din optica pedagogiei, a etnografiei și  etnologiei. La fel, consider valoroasă elucidarea genezei  obiceiurilor, a schimbării structurii lor și explicarea motivului apariției acestora și a metamorfozelor lor actuale în corelare cu descrierea și interpretarea contextului istoric, social  și cultural. M-am străduit ca valorificarea valențelor educative ale nunții moldovenești să fie bine analizate, să fie explicate detaliat și  argumentat obiceiurile pețitului, a logodnei, a cununiei și desfășurării nunții tradiționale. Totodată, am descris cu lux de amănunte aspectele pregătirii pentru nuntă: stărostia, logodna propriu-zisă, răspunsul, explicând importanța lor educativă. Găsesc interesantă şi ideea comparației obiceiurilor în diferite zone ale țării.
— Lucrarea Dumneavoastră ar putea servi drept temei de studiere, să zicem, în şcoli?
— Asta nu ştiu, dar ştiu cu siguranţă, că teza de doctor „Nunta moldovenească – model de formare a cuplului familial” sensibilizează suplimentar și configurează calea de soluționare a problemei educației într-o realitate tensionată, neașezată în principii valorice unanim acceptate, realitate marcată de exoduri  masive, de excesele globalizării, de neîncredere în remedii.
— Succese continuie, doamnă doctor!
A intervievat
Liuba BULGARU

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

Три символа Рима

Три запоминающихся символа

Citeşte mai mult →