Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Cultura, Ştiinţă  >  Articol curent

Lampa lui Diogene

Prin   /  25 ianuarie 2019  /  Nici un comentariu  /   17

Motto:
„Ţara mea de glorii,
ţara mea de dor…”
(Mihai Eminescu)

Irina Jitaru

Irina Jitaru

Decembrie, 2018… În inima românilor de pretutindeni este sărbătoare. În această lună, în acest an, se împlinesc 100 de ani de la realizarea visului milenar al poporului român – Marea Unire. Este ziua în care ne slăvim ţara şi strămoşii, vatra şi neamul. Acest eveniment trezeşte în cugetul și în pieptul copiilor țării mândrie pentru faptul de a purta numele de român.
În mine se împletesc două sentimente: de mândrie și de tristețe. De mândrie pentru că sunt româncă sadea, de tristețe – pentru că în buletinul de identitate etnia mea nu se confirmă. E ca și cum ai visa în plină iarnă că a nins, iar când te uiți pe geam – noroi…
Marea Unire e o dovadă a faptului că poporul românesc, un popor eroic şi mândru, uneori ocupat, dar niciodată supus, a ştiut să reziste provocărilor dure şi să demonstreze că în inima de român niciodată nu s-a stins flacăra speranţei pentru un viitor luminos de care ar trebui să se bucure urmaşii. În sufletul românilor nu a secat niciodată izvorul curat al dragostei pentru ţară, sentimentul patriotismului.
Sunt oare patriot al țării în care m-am născut, dacă visez la alte hotare, la cele pe care le-a stabilit Marea Unire? Apostol Bologa a fost condamnat la moarte prin ștreang pentru dezertare. Ce mă așteaptă pe mine în țara în care mi se încalcă dreptul la identitate?
Unirea din 1918 a fost şi rămâne a fi pagina cea mai sublimă din istoria românilor. Măreţia ei constă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid: este dorinţa desmărginită a întregii naţiuni române împlinită într-un elan ţâşnit cu voluptate din adâncul conştiinţei unităţii neamului.
Astăzi, de-aș merge cu un felinar aprins, ziua miaza mare, prin satul de baștină, prin orașul în care învăț, dar chiar și prin capitală… oare câți oameni mândri de idealul unirii și obârșia românească aș întâlni?! Cu acte în regulă mulți, iar cu conștiința nu prea.
Sunt exponent al Generaţiei Centenarului și aprinzând lampa lui Diogene, aș găsi totuși oameni cumsecade în țara aceasta de dor, adevărați patrioți, care nu se ascund după false lozinci. Mie și semenilor mei nu ne rămâne decât să păstrăm în sufletul şi gândul nostru acel strigăt răsunător de Unire al strămoşilor noştri.
Pentru noi, basarabenii, e trist să avem o ţară dezbinată. Soarta Basarabiei, croită cu mână haină, a fost prea crudă de-a lungul anilor, pentru că de câte ori a încercat să se unească cu patria-mamă, a fost împiedicată şi ameninţată fără milă de crunți tirani, dar statornicia și mândria de a fi români nu ne-a permis să ne lăsăm călcaţi în picioare, dându-ne un imbold pentru a ne uni forţele. Republica Moldova a fost şi rămâne a fi şi în continuare o parte din sufletul și trupul pământului românesc.
Iată ce le doresc eu semenilor mei din Generația Centenarului:
Răbdare în secolul vitezei,
Omenie în timpuri
superficiale,
Mândrie pe merit,
Ambiție pentru tot
ce-i mai bun,
Nădejde în sine,
Iubire din belșug,
Adevăr în suflet și în fapte!
Noi, Generația Centenarului, visăm, sperăm și nădăjduim spre împlinirea idealului nostru suprem – Marea Unire!
Să aprindem lampa lui Diogene…
Irina JITARU

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

Арина Иордати (слева) и Инга Фуртель во время концерта

И голос, и душа

Citeşte mai mult →