Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Cultura, Ştiinţă  >  Articol curent

Sava RĂILEAN: „Flăcări nestinse”

Prin   /  12 iulie 2019  /  Nici un comentariu  /   53

Rafturile bibliotecilor, ale magazinelor de cărţi, bibliotecile personale s-au îmbogăţit cu încă o plachetă de versuri a autorului Sava Răileanu din satul Ochiul Alb. „Flăcări nestinse” este deja al patrulea volum de versificări de acest autor.

Noutăți editoriale la Drochia

Noutăți editoriale la Drochia

Sava Răilean vine din cultură, unde a activat mai mult de 3 decenii. Cu anii, şi-a modificat ocupaţiile, şi-a perfecţionat viziunea asupra multor situaţii şi evenimente din societate, poziţia civică, însă, rămânând fermă şi neapărat verticală. Dar orice ocupaţie nu ar avea, poetul, cu fire argintii pe la tâmple, trăieşte aceleaşi emoţii fierbinţi, aceleaşi sentimente de dragoste faţă de oamenii dragi, priveşte cu aceleşi gânduri senine în viitor. Este unul din oamenii cuvântului, care nu numai că înţelege menirea lui, a cuvântului, dar îi utilizează magia, puterea de a convinge, de a spune lucrurilor pe nume, de a glăsui adevăruri, dar și de a reda stările sufletești, emoțiile autorului cu metafore, cu epitete, cu expresii artistice. Autorul stă la sfat cu sine, îşi întâmpină gândurile şi ideile cu onoare şi demnitate, punându-le pe versuri.
Anatol Rusnac spune în prefață: „Sava Răilean îşi scrie poezia cum percepe: timidă, simplă şi curată, ca să ajungă la inimă. Dragostea lui, plină de emoţii, o pune pe hârtie prin vibraţia sufletului, căci dulceaţa verbului matern îl ademeneşte”.
Să scrii o poezie nu este o simplă înşirare de gânduri, trăiri sufleteşti, emoţii, dedicaţii etc. O poezie constituie o lucrare cu încărcătură artistică profundă, un mesaj deosebit, pe care autorul doreşte să-l transmită spre sufletul cititorului ca el să-şi facă misiunea şi peste ani mulţi.
Broşura de versuri conţine poezii cu mai multe idei şi mesaje, însă cea care trece ca un fir roşu prin toată lucrarea este tema patriotică: „Mancurtul”, „Întrebări”, „Basarabia”:
„Sunt o rană din trecut
Şi o floare de nerupt
Plină de dulceaţă rară
Colţ de rai
cu soartă-amară”.
Multe versuri sunt dedicate femeilor, mamei, persoanelor apropiate, părţii frumoase a omenirii, în general, cu ocazia sărbătorii de 8 Martie sau a zilelor de naştere (mai mult în compartimentul „Dedicaţii”). Natura, la fel, ocupă un loc deosebit sub toate aspectele ei în creaţia ochiulalbeanului. Cu regrete profunde vorbeşte despre dorul de acasă, asociat cu dorul de măicuţă:
Sărut uşa de acasă
Cu cleampa de fier,
Pâinea cea gustoasă
Învelită-n zolnicel…
Sărut mâna mamei mele,
O sărut de-a mărunţelul…”
Autorul nu este nepăsător nici față de problema exodului, a migraţiei cetăţenilor peste hotarele ţării în căutare de o viaţă mai bună, a unui câştig mai valoros, lăsându-şi copiii în seama şi grija bunicilor. Problema dată a afectat toate localităţile Moldovei, nu a trecut-o nici satul Ochiul Alb. De cele mai dese ori părinţii sunt îmbătrâniţi în singurătate, copiii – crescuţi fără căldura mamei sau a tatălui. Şi poetul adresează acest strigăt de deznădejde spre ceruri:
„Frunză verde, cea de tei,
Unde-mi sunteţi, copiii mei?
Ani de zile vă ducem dorul
Vă aşteptăm
cu „Pluguşorul”…
Cu drag vă aşteptăm
Cât în viaţă mai suntem.”
Sava Răileanu, fără să vrea, probabil, mai mult intuitiv, vorbeşte, despre o anumită vârstă, dar şi despre o imensă dragoste de viaţă:
„Încă florile mi-s dragi
Şi tu, viaţă, mult îmi placi,
Şi mă rog lui Dumnezeu
Să rămân aşa mereu”.
(„Optimism”)
Sau:
Poeziile din toamnă
Sunt parcă mai clare,
Ele-n suflet larg emană
O caldă răsuflare”
(„Poeziile din toamnă”)
Autorul, care a vieţuit şi în perioada Uniunii Sovietice, nu a putut să nu dedice câteva versuri şi acestei teme. În poezia „Argumente socialiste” menţionează, că
„Tare bine am mai trăit
În „Soiuzul” prăbuşit.
Tot îl cred şi îmi e jele –
C-au rămas
numai cu stele…”
Şi nu fără sclipiri umoristice îl tratează pe un şef, trecut bine de vârsta de pensionare, dar care nu se încumetă să plece la odihnă şi să se lase de şefie:
„Biata Mapă e de vină
Moşul de loc nu-i vinovat,
Ea se ţine strâns de mână
S-o arunce, e păcat!”
(„Autodedicaţie”).
Placheta de versuri „Flăcări nestinse poate fi lecturată la Biblioteca publică raională.

Valentina CEBOTARI

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

Ansamblul folcloric „Busuioc”, în prim plan - Galina PAVALENCU

O nouă performanţă a artiştilor drochieni

Citeşte mai mult →