De la lume adunate şi-napoi la lume date

Părintele Valeriu Radu-Tataru slujeşte în parohia s. Sofia de un sfert de veac. Şi locuieşte pe teritoriul Sfintei Biserici, printre sofieni, de 15 ani.

Perioadă suficientă să se simtă şi el sofian, să vrea să trăiască împreună cu sătenii în bună înţelegere şi stimă reciprocă, să Ie educe spiritual creştinescul în suflet, să dorească să le facă viaţa mai consistentă, mai interesantă şI mai aproape de Domnul.
Cu ochi ageri şi cu fire pronunţată de gospodar dânsul vede lucrurile puţin anticipat: unde trebuie schimbate, unde făcute din nou, unde îmbunătăţite sau ajustate. Astfel, teritoriul Bisericii „Sfânta Treime” din s. Sofia, pe an ce trece, se primeneşte. O cascadă cu un mic havuz, ieslele cu machetele animalelor, unde s-a născut Isus Hristos, cavoul cu osemintele boierului Hasnaş, o cruce şi o răstignire, şi multe alte lucruri schimbă aspectul acestui centru creştinesc.
La intrarea pe dreapta stă un scrânciob, ce este înfrumuseţat şi garnisit pentru tinerii însurăţei ce vin să se cunune, un foişor larg pentru anumite ceremonii, dar şi pentru odihna enoriaşilor, scaune bune din lemn pentru aceeaşi destinaţie.
Pe stânga se află Casa Parohială, unde, la solicitarea şi propunerea mai multor cetăţeni, la parter a fost deschisă o sală de mese pentru pomenirea celor plecaţi la dreptate, bucatele fiind pregătite şi servite de o echipă de femei în frunte cu matușca Maria.
Tot aici sunt instalate clopotele (cel mare şi unul mai mic) ce au fost schimbate acum câţiva ani de pe cupolele bisericii. La intrare au fost instalate crucile, ce „au luminat bolta Sfintei Biserici între anii 1827-2007”.
Iar mai la deal se află gospodăria, unde l-am surprins pe părintele Valeriu, împreună cu Nicolae Zaharia, tăind lemne.
S-a schimbat mult şi interiorul lăcașului sfânt. În primul rând, aici se îngrijesc de enoriaşi, care, în mare măsură, sunt în etate, şi pe tot perimetrul interior au fost instalate scaune confecţionate după un model unic. În coridor este un colţişor complex format din 2 fotolii şi o măsuţă în mijloc, pe care permanent se află foi şi pixuri, ca lumea comod să scrie numele celor ce urmează a fi pomeniţi.
Schimbări mari se produc şi în domeniul amenajării bisericii cu ustensile mai noi, mai moderne. Unii creştini au făcut icoane, veşminte sau prapore noi, Prestolul sunt înnoite şi alte obiecte de cult. În proces ce află confecţionarea Iconostasului.
L-am întrebat pe preotul Valeriu de unde adună mijloace financiare pentru realizarea şi materializarea acestor idei.
— Totul facem cu ajutorul şi susţinerea oamenilor, a sătenilor, a enoriaşilor, a oamenilor de afaceri, a celor de bună credinţă. La finalul serviciilor divine ne sfătuim cu oamenii, discutăm, planificăm. Înainte de a lua decizia să schimbăm Iconostasul am făcut şi un sondaj de opinii. Apoi ideea aprobată o facem publică, astfel ne asigurăm cu susţinerea oamenilor, care contribuie cine şi cu cât poate. Nu în toate cazurile lumea jertfeşte bani. În unele campanii de colectare a fondurilor mai recurgem la strângerea de produse în natură – grâu, porumb, seminţe de floarea soarelui, pe care le realizăm ca să facem un ban. Se duce evidenţa strictă la fiecare leu adunat, informăm cetăţenii cât s-a colectat şi cum au fost direcţionate mijloacele. Comitetul bisericesc este foarte activ, aducem sincere mulţumiri tuturor membrilor, cât şi enoriaşilor, oamenilor de bună credinţă. Vreau să menţionez, că totul facem de comun acord şi totul rămâne aici, în sat. De câştigat are doar Casa Domnului şi creștinii care vin să se roage în ea.
Altfel spus, din ceea ce se adună de la lume, tot pentru oameni este făcut şi lăsăt ca moştenire. Teritoriul Bisericii „Sfânta Treime” din satul Sofia a devenit un mic muzeu, dar şi un loc plăcut sufletului pentru întâlnirea enoriaşilor, care, după serviciul divin, se pot odihni şi comunica liber.

Valentina CEBOTARI

Lasă un răspuns