200 de ani de la naşterea boierului Ion Hasnaş

 

Istoria satului Sofia este una bogată, în toate vremurile. Multe crâmpee din istoria localităţii şi a oamenilor din vatra sa au fost descrise, dar multe file încă rămân nevalorificate, ele constituind o moştenire pentru generaţiile viitoare.

 

Boierul Dementie Hasnaş, care era căsătorit cu Anfisa, deţinea o moşie cu câteva sate” – astfel începe istoria satului Sofia. În 1809 Dementie Hasnaş este restabilit în drepturile sale nobiliare şi, parţial, în cele de proprietate asupra moşiei Hăsnăşeni (15 mii ha). Împreună aveau patru copii: Mihail, Ioan, Ana şi Teodor, care era internat la un ospiciu din Warşowia. Dementie era un om energic şi înţelept, pentru activitatea sa de binefacere a fost distins cu 12 medalii.

Dementie Hasnaş, în 1848, a început construcţia unui conac, care, în prezent, găzduieşte muzeul din localitate. În ograda conacului se mai păstrează de pe atunci un depozit şi două beciuri, datate cu a doua jumătate a sec. XIX.

Văzând că puterile îl părăsesc tot mai mult, în 1856 el a donat copiilor toată averea. Astfel, Mihail moşteneşte Asnaşenii (Hăsnăşenii Mari), Ana – Dementievca (Dominteni), iar Ioan Hasnaş a devenit proprietar pe moşia Anfisovca (Sofia), tatăl lăsându-şi sie doar viile. Din acest an Ioan Hasnaş moşteneşte legal satul Anfisovca, care purta numele mamei sale.

Despre Ioan Hasnaş, născut în 1820 (în alte surse – 1817), s-au vorbit şi s-au scris multe, fiind scoase în evidenţă calităţile lui de nobil şi de om de valoare. La vârsta de 50 de ani, adică în 1870 începu construcţia Bisericii din localitate, finisată şi sfinţită în 1870 de Sfânta Treime. De atunci, mai bine de 144 de ani, satul Sofia se bucură de un Sfânt Lăcaş al Domnului, care, spre norocul sătenilor, nu şi-a intrerupt niciodată activitatea de slujire creștinească pentru enoriaşi.

Moşierul Ioan Hasnaş, în 1894, îi lasă soţiei sale Maria şi rudelor apropiate (fratelui Mihail şi nepoţilor) averea sa, care valora 120 000 ruble de argint.

În acelaş document notarial este scris: „Trupul  meu să fie înmormântat în cavoul, construit de  mine în curtea Bisericii „Sfânta Treime” din Anfisovca. Înmormântarea să decurgă fără mare fast, cheltuielile de înmormântare să nu depăşească suma de 350 ruble. Monument funerar nu va fi înălţat.

După decesul lui Ioan Hasnaş, mare proprietar la Anfisovca agunge nepotul său, Constantin al lui Mihail Hasnaş.

Oficial, satul Sofia a fost înregistrat în 1823. Până în 1920 el s-a numit Anfisovca, apoi a fost rebotezat în Sofia. Cuvântul „anfisa” provine din limba bulgară şi se traduce „înfloritoare”, iar cuvântul „sofia” îşi are originea în limba greacă şi înseamnă „înţelepciune”.

 

Valentina CEBOTARI

Lasă un răspuns