Cu dragoste pentru Dumnezeu și grijă pentru biserică

Satul Sofia, datat cu anul 1823, a fost populat de ţărani veniţi din satele Strâmba, Mândâc, Bădiceni şi din alte localităţi.

 

În 1870, la vârsta de  50 de ani, boierul Ion Hasnaş, fiind un om cu credinţă în Dumnezeu, iniţiază construcţia unei biserici chiar în apropierea conacului. El o fi adus un extrasens, care a ales locul sfânt. Apoi a invitat meşteri, pietrari şi zugravi, din Italia şi Franţa, care au edificat biserica în stil bizantin. Boierul avea cunoştinţe inginereşti, de aceea urmărea şi întorcea cu severitate lucrările meşterilor după gustul şi rigoriile proiectului său. Clopotele au fost comandate şi turnate la Iaşi, ele au fost aduse cu trăsura chiar de însuşi boierul.

O jumătate din cheltuieli le-a suportat boierul, dar şi sătenii au strâns jertfe şi au contribuit prin tot ce au avut şi au putut la înălţarea locaşului sfânt. Biserica a fost finisată şi sfinţită în 1876, de Sfânta Treime, zi de luminată sărbătoare, care i-a dat şi hramul. Ulterior, boierul, pentru a cinsti numele soţiei sale Maria, a dorit să mai dea bisericii şi hramul “Adormirea Maicii Domnului”, hram, ce se sărbătoreşte de toţi creştinii din sat şi până în prezent.

Primul preot-paroh a fost Grigore Dânga, care s-a aflat alături de creştini, a supravegheat zidirea, a oficiat serviciul divin de sfinţire a bisericii. După trecerea la cele veşnice a lui Grigore Dânga în locul lui vine preotul Vasile Cornici, apoi Vasile Rotaru. În anii postbelici Biserica din Sofia este slujită de mai mulţi preoţi trecători, printre care Grigore Budeanţev, Ion Delinschi etc.

În 1960, la parohia bisericii din Sofia vine Chiril Blajinu, originar din Pererâta, Briceni. Prin srăduinţa şi rugăciunile lui fierbinţi biserica nu a fost închisă. Cu adevărat blajin la suflet, părintele Chiril a slujit biserica şi enoriaşii ei timp de 32 de ani cu evlavie, cu har şi dăruire.

Sofienii recunoscători au ridicat în curtea bisericii o răstignire în amintirea lui, lăsând pe ea şi o înduioşătoare inscripţie.

După părintele Chiril Blajinu paroh al bisericii din Sofia devine preotul Valeru Radu-Tătaru, care chiar de la prima slujbă divină a intrat în inimile creştinilor prin privirea sa blajină, vorba clară, domoală, vocea frumoasă, înălţătoare, răsunătoare, vibrantă şi armonioasă. Văzându-l om cu credinţă şi cu dragoste de biserică, oamenii i-au dat ascultare şi n-au ezitat să-l spijine şi să-şi ofere fiecare ofranda în creştineasca sa intenţie de a renova aspectul bisericii şi curţii. Cu ajutorul sfatului bisericesc, al enoriaşilor şi al „sofienilor de pretutindeni”, cărora părintele se adresează cu apeluri, s-au făcut multe lucrări mari, demne de admiraţie şi laudă. În prezent se munceşte la instalarea unui nou Iconostas, lucrare ce durează şi mai are nevoie de susţinerea enoriașilor.

 

Vitalie ZAGAIEVSCHI

Снимок экрана (70)

Lasă un răspuns