„Comândul teatrului „Cupidon” este unul valoros, iar ultimul lui hostropăţ încă urmează a fi jucat”

 „Comândul teatrului „Cupidon” este unul valoros, iar ultimul lui hostropăţ încă urmează a fi jucat”

 

– Petrică… Apropo, pot să-ţi spun astfel?

– Chiar te rog, aş vrea să cred că vrabia tot pui pare…

– Aşadar, Petrică Ababei, ce înseamnă pentru tine şi colegii tăi din trupa de actori teatrul „Cupidon”?

– „Cupidon” înseamnă, în primul rând, comuniunea spirituală a actorilor trupei noastre. Noi ne simţim foarte bine împreună. Destinul ne-a selectat cum a ştiut mai bine şi astfel avem nu doar tangenţe „teatrale” comune, ci şi opţiuni de viaţă comune. În al doilea rând, anii de activitate teatrală ne-au convins că facem un lucru bun nu doar pentru sufletul nostru, ci şi pentru raţiunea spectatorului. Chiar avem priză la publicul spectator şi nu doar cel din Republica Moldova. Însăşi faptul, că ne-am menţinut ca teatru în toţi aceşti 35 de ani, am montat spectacole, ne-am învrednicit de premii, am obţinut întâietăţi la diverse concursuri naţionale şi internaţionale constitue o mare realizare.

– Care două argumente ar indica necesitatea teatrului, în general, şi al „Cupidon”-ului, în special?

– Teatrul trebuie să existe şi este necesar pentru că:

  1. Are rolul de a educa, de a spune povești, care să ajute oamenii să trăiască;
  2. Are rost, deoarece suntem într-o perioadă în care multe lucruri își pierd rostul;
  3. Se poate face oriunde atâta timp cât există bunăvoință și oameni care sunt pasionați de asta;
  4. Se poate face și fără multe investiţii financiare;
  5. Oamenii vin la teatru ca să înțeleagă niște lucruri, să fie încercaţi de emoţii, să plece mai ușori, mai buni… Mai am şi alte argumente în favoarea teatrului, a existenţei şi activităţii lui, în special, al „Cupidon”-ului. Sunt mai multe de două… Şi mai multe de cinci.

– Cum este şi cum ţi-ar plăcea să fie publicul venit la spectacolele voastre?

– Avem deja un public stabil, fidel, care nu scapă niciun spectacol. Poate că mi-ar plăcea ca el să fie mai deschis și să ia fiecare spectacol ca atare, să nu-l compare cu ce-a văzut ieri sau la alt teatru. Asta pentru că fiecare trupă, precum fiecare copil, se naşte, creşte conform geneticului său şi educaţiei din continuare.

– În 35 de ani aţi jucat multe spectacole, atât pe scena de la baştină, cât şi pe cele din ţară şi de peste hotare. Mai ai/aveţi emoţii când ieşiţi în scenă?

– D-apoi cum. Tot timpul când urci pe scenă ai emoții, pentru că nu știi cum va fi, nu știi în ce „duşi” este publicul la moment, nu cunoşti cum va recepţiona subiectul, care îi vor fi reacţiile, cum se va încadra în jocul actori-spectatori, va găsi sau ba unda de contact cu cei din scenă? Ş-apoi, cum să joci teatru fără emoţii? Până la urmă, anume emoţiile fac să fie înţeles mesajul încadrat în piesă, învăţătura emisă de spectacol. Actorul fără emoţii nu este actor.

– Ce înseamnă un spectacol bun?

– Un spectacol bun denotă care sunt valorile, adevăratele probleme ale vieții. Un spectacol bun arată cât de important este să-ți păstrezi sufletul curat, cât de importantă este relația cu divinitatea. Un spectacol bun demonstrează cât de important este să trăiești frumos și adevărat, să nu te minți ca, în continuare, să nu minţi publicul spectator.

– Nu regreţi că ai rămas un regizor provincial?

– Încerci să-mi agăţi o poreclă?

– Nici prin gând, doar că îmi fac griji să nu te supere întrebarea.

– Nu mă deranjează întrebarea, m-ar fi întristat faptul dacă Drochia nu avea un teatru, o trupă de actori la fel de inspiraţi ca şi cei profesionişti, ba, prin ceva, chiar mai superiori.

– Prin ce?

– Prin voluntariatul teatral. Actorii noştri joacă teatru pe gratis, fără remunerări, din pasiune, din plăcere şi pentru a duce cultura teatrală în mase, a ajuta societatea să delimiteze mai uşor, mai simplu valoarea de nonvaloare, binele de rău, frumosul de urât. Și tot aşa…

– La serata de omagiere aţi jucat două piese, „Comândul” şi „Ultimul hostropăţ”. E vreo aluzie ascunsă?

– Da. Chiar pot şi s-o vociferez: comândul teatrului „Cupidon” este unul valoros, iar ultimul lui hostropăţ încă urmează a fi jucat.

A intervievat Liuba BULGARU

Foto Veaceslav VĂZDĂUŢAN

Lasă un răspuns