Tinereţe, vis cutezător

Tinereţe, vis cutezător

biblioteca

Tinerețe, vis cutezător! Acesta a fost genericul unei mese rotunde inițiate de Biblioteca pentru copii Drochia, la care au fost invitați: tineri absolvenți ai Gimnaziului „I. Creangă”, s. Ţarigrad, și Angela Dumitraș, pedagog la aceiași instituție.

 

Discuția a planat în cadrul unui pachet de activități tematice, organizate de către Direcția cultură, Tineret și Sport a Consiliului raional Drochia cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, sărbătorită anual în cea dea 2-a duminică a lunii noiembrie.

Cu toate că era după ore, elevii s-au dovedit a fi interesaţi de tema în discuţie, care, chiar din start, i-a captivat pe toți. În continuare am să încerc să vă introduc în discuţia propriu-zisă.

Moderator:

– Aveți mai mulți ani de muncă pedagogică. Se deosebesc copiii de la o generație la alta ?

Angela Dumitraș:

– Un refren vechi de când lumea. Greu de spus. În linii mari, copiii continuă să fie la fel. Indiferent de generație, tinerii sunt înclinați spre distracție, vor să-și afirme personalitatea, se simt neînțeleși, se îndrăgostesc, își pun întrebări existențiale, fiind convinși, că ei sunt primii care fac asta.

Este normal să existe diferențe, din numeroase motive: context socio-cultural diferit, evoluții în tehnologii etc. Dar aș zice una – copiii poartă amprenta societății. În goană după bunurile materiale, nu mai petrecem prea mult timp cu copiii noștri, nu știm să comunicăm cu ei, nu le cultivăm anumite valori, care, de fapt, rămân aceleași – bunătate, adevăr, cinste, onoare, educație corectă…

Moderator:

– Ce părere aveți despre modelele actuale de desfășurare a învățământu-lui: of-line, on-line? Când consumul de energie intelectuală este mai mare?

Angela Dumitraș:

– Nu cred că mulți și-ar dori în continuare astfel de învățământ, nici on-line, nici prin corespondență, nici la distanță sau prin curier. Este real, dar și ireal. Lipsesc multe lucruri, emoțiile, energia, abilitățile care pot fi create, munca în echipă, comportamente care se educă și se dezvoltă, comunicarea reală, managementul mișcării și multe altele. Predarea este un act empatic și, oricât de performantă nu ar fi tehnologia, aceasta nu poate accesa o latură care stă la baza dezvoltării sănătoase a omului, acea latură emoțională în care nu pot fi transmise sentimentele, trăirile sufletești, nu se pot crea convingeri.

Moderator:

– Sunteți cei care în curând veți absolvi ciclul gimnazial. Ce temeri aveți în legătură cu acest fapt ?

Camelia Bejan:

– Odată cu absolvirea gimnaziului în fața noastră se deschide un nou drum, începe o perioadă responsabilă a vieții noastre. Suntem entuziasmați, dar totodată și îngrijorați. Vedem problemele părinților noștri, iar gândul că în curând vom fi și noi maturi ne pune pe gânduri, chiar ne sperie. Intuim, că aceasta este o perioadă decisivă, care ne decide viitorul. Cum va fi el, e greu de spus…

Moderator:

– Care e rolul părinților în determinarea scopului ?

Andrei Manea:

– La moment, rolul lor e cel mai mare. Părinții mei nu-mi impun ideile lor, lăsându-mi alegerea mie în luarea de hotărâri, dar m–am convins nu o singură dată, că ei au o mare parte de dreptate. Fără ei nu mi-aș închipui un viitor decent.

Moderator:

– Se spune că tinerii de la oraș se încadrează mai lesne în șuvoiul vieții. Ce aveți de adăugat voi, ca reprezentanți ai acestei categorii – tineri ai satului ?

Vlad Bostan:

– Sunt de acord, însă nu aș spune, că noi suntem mai slab pregătiți de viață. Din contra, întâlnind mai multe piedici, devenim mai căliți, cunoaștem mai bine greul și nu lăsăm mâinile în jos, așteptând mană cerească. Suntem învinuiți că plecăm de la sate, acestea rămânând pustii. Și eu voi pleca, asta mi-o cere viața. Ca să aduc mai mult folos va trebui să fac studii, să învăț din practica vieții. Dacă voi reveni, nu pot să afirm sau să neg – timpul va decide.

Moderator:

– Drepturile și obligațiu-nile, cum participă ele la formarea personalității ?

Gabriela Iurcu:

– Drepturile și obligațiu-nile, după mine, stau la baza formării personalității, între ele trebuie să existe un echilibru. Ele permit  dezvoltarea deplină a calităților umane, a conștiinței și a satisfacerii nevoilor spirituale, materiale. Ele sunt bazate pe dorința omului de a forma o personalitate respectuoasă, abilă, tolerantă. Din păcate, cei mai mulți ignoră obligațiunile și atunci avem o societate de egoiști.

Moderator:

– Cum vedeți în închipuirea voastră școala viitorului ?

Nicoleta Rotaru:

– O școală cu mulți copii, profesori dotați și, desigur, asigurată cu cele mai moderne tehnici informaționale, pe care urmează să le explorăm împreună aici, la școală. Mai văd și săli sportive asigurate cu inventar sportiv necesar. Sportul e un factor foarte important la timpul nostru, când chiar și cei de la sat sunt captivați de internet, jocuri în telefoanele mobile, televizor…

Moderator:

–  Ai încercat să cunoști ceea ce ți s-a interzis măcar o dată ?

Vlad Bostan:

–  N-aș zice că am avut multe situații similare. Părinții nu-mi interzic nimic, din contra – mă ajută să dezleg diferite situații. În felul acesta cunosc lucrurile așa cum sunt și găsesc calea corectă. Am mare noroc de ei, căci internetul nu întotdeauna o să-ți dea cel mai corect răspuns și nici prietenii (ei sunt în aceiași situație ca și mine). Un alt suport sunt profesorii. Nu o dată discutăm împreună diferite teme.

Moderator:

– Comunicarea virtuală – plusuri și minusuri ?

Anastasia Garganciuc:

– Trăim într-o eră a tehnologiilor moderne și nu putem refuza provocările care ne urmăresc zilnic. Desigur, sunt deosebiri. Comunicarea virtuală ne oferă posibilitatea de a comunica oricând avem nevoie cu orice persoană în orice timp, la orice distanță, persoanele timide își pot face prieteni noi, putem primi niște sfaturi, consultații necesare momentan, schimb de informații. Totodată nu cunoaștem identitatea reală a interlocutorului, este imposibil de a vedea sinceritatea și onestitatea lui, respectiv – scade încrederea în persoana dată.

Moderator:

– Ce facem cu rezistența înaintea provocărilor vieții ?

Cristina Șușchevici:

– Totul depinde de noi. Trebuie să învățăm carte, să ne cultivăm voința și răbdarea, să ne determinăm clar scopul vieții și să luptăm cu greutățile în realizarea lui. Acesta e sensul unei vieți fericite și împlinite.

Moderator:

– Care ar fi fraza-cheie adresată semenilor tăi ?

Vlad Bostan:

– Forță, determinare, curaj.

Camelia Bejan:

– Bine faci, bine găsești.

Cristina Șușchevici:

– Viitorul e în mâinile tale.

Gabriela Iurcu:

– Totul va fi bine.

 

Nina BEJAN, bibliotecară, Biblioteca pentru copii Drochia, moderatoarea discuţiei

Lasă un răspuns