Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Diverse  >  Articol curent

„Colectarea gunoiului este o muncă grea și, din păcate, nerespectată de societate

Prin   /  1 noiembrie 2019  /  Nici un comentariu  /   18

Absolut sigur, nu există orășean, fie că locuiește la bloc sau în sector particular, care să nu aibă tangență cu persoanele responsabile de colectarea gunoiului, adică cu angajații respectivului serviciu de la Gospodăria Comunală Drochia. Eu sunt una dintre acei care beneficiază de acest serviciu, oferit o dată pe săptămână, marțea, desigur, în baza unui contract.

De fiecare dată când scot la drum sacii, pungile cu gunoi privesc în lungul străzii și mă minunez de volumul de deșeuri adunat în fața porților gospodăriilor. Pentru câteva clipe mi se face groaznic, gândindu-mă că avem toate șansele ca la un moment dat să fim acoperiți de gunoaie. Dar, de cum mă văd scăpată de „inutilul” din casă și curte, aruncat la repezeală în remorca tractorului, acolo unde un bărbat tăcut și aparent chinuit, așează cu mare grijă pungă lângă pungă, sac lângă sac, pentru a încăpea o cantitate mai mare, dar și pentru a nu semăna resturile pe drum, pe loc uit de frica de a fi dominată de gunoaie și revin la cursul firesc al zilei.
Probabil că și marțea precedentă aș fi făcut la fel, dacă nu l-aș fi întâlnit pe Vitalie Țenti, specialistul de la Gospodăria Comunală Drochia, care este responsabil de acest sector și funcția căruia se cheamă „specialist, relații cu clienții”. Cum demult îmi doream să aflu, să înțeleg cum „funcționează” această întreprindere de colectare a deșeurilor, cum de se rețin la această muncă oamenii, cât gunoi produc drochienii și ce fel de gunoiște fără fund avem, am îndrăznit de l-am oprit din drum pe Vitalie Țenti, care, mi-a părut, chiar s-a bucurat că l-am întrerupt de la „inspectarea” sectorului aflat în curățare de gunoaie.
— Grea muncă au oamenii aceștea care colectează mormane de gunoi, – am făcut eu prima incursiune în discuție.
— Puțin spus grea, – îmi răspunde mohorât specialistul pentru relațiile cu clienții. – Foarte dificil este lucrul colectorilor de deșeuri și, din păcate, absolut nerespectat de societate. Plouă, ninge, e vânt sau arșiță ei sunt la datorie. Nici nu-și pot imagina să nu iasă la muncă conform programului. Cum să-și permită? Lumea din sectorul privat stă cu gunoiul în poartă, iar cei de la bloc – au umplut tomberoanele…
— Câți angajați aveți? – îl întreb și deja mă pregătesc să scriu vreo duzină jumătate-două.
— Opt muncitori avem, cu tot cu șoferi și tractoriști, – îmi răspunde și mai mâhnit Vitalie Țenti. – Între ei sunt patru hamali. Atât.
— Și ce volum de deșeuri este transportat lunar la gunoiște?
— Faceți un calcul, – îmi propune interlocutorul meu. – Doar azi de pe străzile Vasile Alecsandri și Dimitrie Cantemir am colectat circa 12 cuburi de diverse gunoaie. Dar ziua de muncă este abia la început… Pe săptămână iese vreo 48 de cuburi. Înmulțite cu patru, obținem 192 cuburi. Mult.
— Ce leafă au colectorii? – vreau să aflu. Nu din simplu interes, ci pentru a înțelege dacă truda cu adevărat anevoiasă, este răsplătită conform implicării forțelor.
— Mi-i și rușine să spun, – își pleacă ochii Vitalie Țenti. – Au câte 1900 lei. Dar de unde mai mult? – mă întreabă și, pe semne, se întreabă și pe sine. – Plata lunară pentru colectarea gunoiului este 20 lei din sectorul particular și 6 lei de persoană pentru cei de la bloc. Din ce să fie formate salariile muncitorilor? Plus la toate, chiar și aceste plăți mici nu toți le achită. Avem datornici câtă frunză și iarbă.
— Bănuiesc, că și tehnica de care dispuneți are o vârstă și o sumedenie de „boli”, – încerc eu să bag niște metafore.
— Cele două autogunoiere sunt mai „tinerele”, – ține pasul propus domnul Țenti, făcându-și, astfel, bine munca de specialist în relațiile cu clienții. – În schimb tractoarele sunt de-o seamă cu Drochia. Reparăm în ele permanent.
— Ceva mai înainte ați spus, că munca angajaților întreprinderii nu este respectată de societate. Ce ați avut în vedere?
— Exact ceea ce am declarat. Dar hai să explic. Avem sectoare unde locatarii chiar își bat joc de noi. Cum? Simplu, aruncă gunoiul unde nimeresc, de parcă o fac din fuga calului. De aceea, în preajma tomberoanelor, a platformelor destinate expre pentru gunoi, este un dezastru cum mai rar. Două din aceste locuri chiar vreau să le menționez: curtea zisă „ментовский двор” și cea de după restaurantul „Oscar”. Sper ca locatarii să audă și să facă concluzii, că vorbele față în față nu le înțeleg.
— Care ar fi propunerile Dumneavoastră vis-a-vis de activitatea întreprinderii? Ce s-ar cere înfăptuit pentru o mai bună organizare?
— Întâi de toate, trebuie mărită taxa pentru colectarea gunoiului menajer, deoarece cu 6 și 20 de lei treabă nu este. Aici s-ar cere intervenția consilierilor orășenești, că de dumnealor depinde această decizie. Atunci am putea mări și salariile angajaților, dar poate și statele. Am putea investi și în tehnică, mă gândesc. Și, revin la respectul ce îl așteptăm din partea clienților. El se exprimă prin menținerea curățeniei, prin sesizarea faptului, că „cine face – sie-și face”.
După câteva clipe, Vitalie Țenti spuse ca pentru sine: – Că frumos mai era enunțul de pe timpul sovietic: „Este curat acolo unde se păstrează, nu unde se mătură”.
— Frumos și adevărat, – îi dau eu dreptate.

A intervievat 
Liuba BULGARU

  • Publicat: 2 săptămâni in urma 1 noiembrie 2019
  • De:
  • Articole actualizate: noiembrie 1, 2019 @ 8:39 am
  • Filed sub: Diverse

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

„Două inimi gemene” omagiate la Drochia

„Două inimi gemene” omagiate la Drochia

Citeşte mai mult →