Povestea vieții i-a fost scurtă, până la 31 martie 1992…

Dinu Roman

Primăvara este un anotimp așteptat de toți, ea aduce speranța în suflete. Dar, spre regret, pentru unele persoane ea vine însoțită de tristețe și profundă durere – cel mai frumos anotimp al anului pentru ei este asociat cu pierderea celor mai apropiați oameni…

 

În primăvara anului 1992, în conflictul armat de pe Nistru, unii drochieni au căzut apărând Integritatea și Independența Patriei, alții au revenit cu serioase probleme de sănătate sau cu psihicul afectat. Pe câmpul de luptă de la Coşniţa, raionul Dubăsari, a căzut eroic tânărul militar drochian Dinu ROMAN. El n-a reușit să-și creeze familie, n-a reușit să lase în urma sa un moștenitor.

Povestea vieții lui a fost scurtă, de doar douăzeci de ani. El și-a jertfit anii tinereței în lupte sângeroase pentru Republica Moldova, în ciocniri armate cu pierderi umane.

Dinu Roman s-a născut în satul Drochia, în familia Ninei și a lui Dumitru Roman. A crescut un fiu cuminte şi ascultător, comunicativ, deschis la suflet cu vecinii, sătenii, semenii săi. Și în anii de studii la școala medie din localitate (1979-1989) a fost un elev silitor și ordonat, un bun și fidel amic.

În 1990 Dinu absolvește Școala tehnico-profesională nr.48 din Bălți, devenind lăcătuș-asamblor de gradul II. În același an este înrolat în rândurile Armatei Sovetice, și-a făcut serviciul militar în Doneţk, Ucraina, Unitatea Militară 3395 „U”. Participă la luptele din Carabahul de Munte, unde este rănit în picior.

Odată cu proclamarea Independenţei Patriei lui, a fost transferat la baştină pentru a-şi continua serviciul militar în Unitatea 1002, or.Chişinău.

În războiul de pe Nistru a luptat în componenţa unei blindate şi a distrus singur,  ca ţintaş,  6 blindate inamice. Echipajul era schimbat periodic la 2-3 săptămâni, însă Dinu a refuzat să fie rechemat în unitate, fiind conştient, că este de neînlocuit pe poziţiile de luptă.

Pentru  capul lui „Romaşca” (supranumele lui pe câmpul de luptă) inamicul promitea o sumă impunătoare. Dar a pierdut lupta. La 31 martie 1992 a căzut cu moarte de erou, avea doar 20 de ani…

Prin Decretul preşedintelui RM „Cu privire la decorarea cu ordine şi medalii ale Republicii Moldova a apărătorilor Independenţei şi Integrităţii Republicii” este decorat (post-mortem) cu Ordinul Republicii. Iar Brevetul cu nr.0005 este înmănat părinţilor la 24 august 1992.

Camarazii lui de arme, militarii din Unitatea Militară 1002 nu uită familia lui Dinu Roman, deseori vin în familia eroului, la gimnaziul din localitate, care-i poartă cu demnitate numele, se îngrijesc părintește de monumentul tânărului erou.

Mica biografie a marelui Eroul Naţional Dinu Roman este un model și poate servi un exemplu de educație pentru tânăra generație.

Valentina CEBOTARI

 

 

Lasă un răspuns