Anișoara Coțofană
Anișoara Coțofană

A venit toamna timpurie în casa Anişoarei Coţofană. A venit cu rodul anilor ce i-a trăit: doldora, divers, multicolor, cu crizanteme, cu dulci amintiri din copilărie şi tinereţe, ce-i reactualizează visele şi împlinirile, curajul şi stoicismul, cântecele — cântecele ei vesele şi triste, şi mai ales, romanţele, ale căror melodii se contopesc cu sunetele melancolice de vioară.

Cântecul, fie popular, fie romanţă, a prevalat în viaţă. El i-a adus mereu satisfacţie, bucurie, mângâiere, i-a răscolit sentimentele şi i-a echilibrat sufletul, a apropiat-o de inimile oamenilor, a adunat în jurul ei prieteni, dornici să o tot asculte şi să o admire.

Pasiunea de a cânta de la tatăl său Trifan vine. El a fost dascăl, a făcut şcoală de cântăreţi de strană. Cânta cântece bisericeşti, dar şi laice, avea o voce sonoră şi armonioasă. După ea şi-a potrivit-o şi pe a ei.

Cânta de mică pe lunca Cuboltei, la şcoală şi nu se gândea că timpul o va solicita pe scene. Aceasta s-a întâmplat mai târziu, după ce a absolvit şcoala medie Chetrosu, Colegiul medical şi a venit să lucreze la Bălţi. Norocul i l-a adus pe un ţigan, Dumitru Căldare, conducător de taraf din oraş. El a auzit de pasiunea şi vocea Anişoarei şi a invitat-o să cânte. Ea a venit cu cântece populare din repertoriul Mariei Lătăreţu, Ioanei Radu. A îndrăznit să-şi încerce vocea şi a interpretat şi romanţele „De ziua nunţii tale-ţi scriu”, „Anicuţa maicii, dragă”.

La serviciu şi-a schimbat locul şi funcţia, în 1970 — la Drochia, la farmacie, în 1981 — la “Optica”, şef de secție. În ultimii ani o găseam la „Oculistul” SRL. Dar cântecul a fost mereu cu ea. A cântat cu taraful lui Dumitru Paterău la Casa de cultură. Şi în ansamblul vocal de la spital. A participat la festivalul republican şi la concertul televizat, unde s-a distins cu cântecul popular „Maică, măiculiţa mea”. S-a întors cu inima plină şi cu o diplomă de la prima ediţie a festivalului republican „Crizantema de argint”. De câteva ori a fost la Dorohoi, oraş românesc înfrăţit cu Drochia.

În schimbul de valori culturale a participat şi ea, interpretând, acompaniată de orchestra din Botoşani, romanţa „Vioara”. Fascinat de vocea, de talentul Anişoarei un profesor de la şcoala de muzică din Dorohoi i-a dăruit o carte cu romanţe şi un disc, astfel şi-a completat substanţial repertoriul. Acum cu cel puţin 20 de romanţe poate ieşi oricând şi oriunde în faţa publicului.

Nu întâmplător la una din serile de romanţe, organizate de colectivul Bibliotecii publice raionale, a fost supranumită Regina romanţei de la noi. Şi Regina cântă romanţe acasă cu prietenii, la serile cenaclului literar „Steaua de vineri”, la alte manifestări culturale de la bibliotecă.

La ceas jubiliar, în numele celor încântaţi de vocea şi talentul Dumneavoastră, distinsă doamnă Anișoara, vă doresc mulţi ani cu sănătate şi să cântaţi romanţe, care să ne echilibreze sufletul, să vă înduioşeze, să vă mângâie, să vă înalțe şi să vă dea speranţe, să vă reînvie cele mai plăcute amintiri din viaţă.

Vitalie ZAGAIEVSCHI,
preşedintele cenaclului literar “Steaua de vineri”

Lasă un răspuns