Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Noutăți  >  Articol curent

„Mi-am schimbat viza de reședință, dar nu și identitatea…”

Prin   /  22 august 2016  /  Nici un comentariu  /   672

Aș fi ipocrită dacă aș spune că nu m-a durut această decizie. Dar, pentru că eu și soțul meu suntem constrânși de anumite circumstanțe (simțite de mulți tineri din Republica Moldova), am decis să plecăm în Italia.

Diana COJOCARI, este ţarigrădeancă. A făcut studii jurnalistice la Universitate de Stat din Moldova. A activat la Prime TV. Acum, împreună cu familia, se află în Italia. I-am propus colaborare. A acceptat. Iată primul ei material pentru „Glia drochiană”.

Diana COJOCARI, este ţarigrădeancă. A făcut studii jurnalistice la Universitate de Stat din Moldova. A activat la Prime TV. Acum, împreună cu familia, se află în Italia. I-am propus colaborare. A acceptat. Iată primul ei material pentru „Glia drochiană”.

Aș fi ipocrită dacă aș spune că nu m-a durut această decizie. Dar, pentru că eu și soțul meu suntem constrânși de anumite circumstanțe (simțite de mulți tineri din Republica Moldova), am decis să plecăm în Italia. Sunt ferm convinsă că această nouă etapă din viața noastră o să fie deosebită. Conștienți fiind de faptul că lăsăm pe „stand by” cariera, proiectele, familia și prietenii am început de la zero.

Suntem conștienți că aici nu ne așteaptă câinii cu colacii în coadă, dar încercăm să progităm de toate oportunitățile oferite. Îmi doresc să studiez și să muncesc în domeniile apropiate, iar acest lucru nu este imposibil. Chiar din prima săptămână de ședere aici am fost la Universitatea de Stranieri din Perugia, una dintre cele mai friendly instituții de învățământ din zonă. Consider necesare investițiile în studii. Astfel ai mai multe șanse să crești profesional. Limba italiană are la bază o gramatică destul de complexă. Mitul că «italiana e asemănătoare cu româna» nu l-am rumegat. E adevărat că dacă dorești să înveți mai ușor o limbă străină trebuie să interacționezi cu nativii.

Sunt încă foarte entuziasmată de ceea ce mi se întâmplă. Ne aflăm la intersecția zonelor Umbria și Toscana. E fantastic, e similar cu un film… Natura, arhitectura, oamenii, cultura, infrastructura, gastronomia, stilul de viață, toate aceste aspecte mă impresionează. Multă lume are tendința de a mă preveni spunându-mi să fiu precaută că nu e chiar atât de frumos totul precum cred. Dar, consider că fiecare persoană trebuie să-și facă propria experiență, iar eu percep bunul de mai puțin bun prin comparație.

Doar în satul meu natal Țarigrad dădeam binețe tuturor, în Chișinău în schimb nici vecinii de pe scara blocului nu-ți răspundeau la «bună ziua». Aici e o altă abordare a celor din preajmă, una mai ospitarieră, zic eu. Dimineața când deschizi obloanele, primești zâmbete și cuvinte bune chiar și din partea trecătorilor, darămite a vecinilor. Sacă ai drumuri de la ora 7, fiți siguri că măturătorii, proprietarii de cafenele (de multe ori italienii preferă să servească cafeaua în localuri dis de dimineață), vânzătorii de ziare și toți cei care au program de muncă matinal o să-ți zâmbească și o să te salute.

Da, orășelul-cetate Citta Della Pieve e unul turistic, mulți ar spune că din cauza asta toți sunt «cointeresați financiar» să aibă o atitudine respectuoasă… De ce nu putem fi și noi un pic mai binevoitoți, dar preferăm să privim pe ascuns în ograda vecinului?

Ne complacem în postura de victime a unui sistem infect, de jertfe a altor factori, dar nu schimbăm nimic. Cum spunea buna mea prietenă «ne place să jucăm fotbal din fața televizorului». Italienii nu investesc în reparațiile costisitoare alelocuințelor, ei preferă autenticul. Dacă ușa de la intrare, fie ea una de 100 ani ține piept intemperiilor tinpului păi ei nu se grăbesc să o schimbe pe una de tip termopan (pentru că astea sunt tendințele, pentru că are vecinul, pentru că se mărită fata, pentru că așa face un gospodar din talpă, pentru că muncesc «la Italia» și îmi permit), nu ei preferă să investească banii în călătorii și odihnă.

Când ne v-om întoarce în țară aș vrea să pot împărtăși din tot ce am luat mai bun de la această țară. Desigur, «nu-i pădure fără uscături». Și aici sunt probleme sociale, și italienii se confruntă cu fenomenul corupției (văd asta în toate buletinele de știri), și aici sunt momente care nu-s tocmai «srălucite», asta ca să nu fiu acuzată de unii că «iată, a ieșit și ea din țară și ne dă lecții de viața»… Repet, acest text este o prezentare a trăirilor și experiențelor mele sociale văzute și trăite prin comparație.

Vreau să vă împărtășesc lucrurile bune, că de rău suntem sătui. Vreau să trăim și să ne respectăm așa precum o fac italienii. Vreau să fim și noi percepuți drept un popor european.

Vă îmbrățișez cu drag!

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

Propunere pentru reforma fiscală

Dorim un viitor mai bun creat de noi

Citeşte mai mult →