Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Noutăți  >  Articol curent

Eforturile au provocat emoţii profunde și de neuitat

Prin   /  05/08/2017  /  Nici un comentariu  /   77

După 40 de ani de la absolvirea Şcolii pedagogice din Lipcani, cu emoţii, cu lacrimi de bucurie, 10 colege de grupă şi conducătorul lor, s-au întâlnit la Soroca. Iar peste un an — la Lipcani.

O întâlnire garnisită cu emoții și amintiri răvășite....

O întâlnire garnisită cu emoții și amintiri răvășite…

După 40 de ani de la absolvirea Şcolii pedagogice din Lipcani, cu emoţii, cu lacrimi de bucurie, 10 colege de grupă şi conducătorul lor, s-au întâlnit la Soroca. Iar peste un an — la Lipcani.

După absolvirea Şcolii pedagogice soarta ne-a împrăştiat prin toată republica, fiecare şi-a luat zborul care şi încotro, începând o nouă viaţă, iar grijile şi depărtarea nu ne oferea posibilitatea de a ne întâlni.

Timpul, însă, nu a şters chiar totul şi nostalgia anilor de studenţie m-a cuprins cu un dor nestăvilit când mi-am dat seama, că sunt deja 40 de ani de când nu am mai discutat cu nicio colegă şi nu am ştire care şi pe unde se află. Promoţia anului 1974 a bibliotecarelor de la Lipcani a fost o grupă foarte unită şi creativă, având o strânsă legătură cu conducărorul grupei Pantelemon Rotari.

Primul gând a fost să caut toate colegele pe reţelele de socializare, dar nu a fost atât de uşor, deoarece majoritatea căsătorindu-se şi-au schimbat numele de familie şi cautarea a devenit mai dificilă. Dar am rugat prietenii să posteze anunţul meu pe paginele lor să mă ajute să le găsesc. În acelaşi timp, am căutat pe internet numărul de telefon la primăriile din localităţile de baştină. Două colege le-am găsit pe Odnoklassniki, altele pe Facebook. O colegă, care nici nu avea Internet a fost anunţată de una din vecinele ei: „Ce ai făcut de te caută cineva pe Internet?”. Aproape am reuşit să găsim majoritatea, nu a fost posibil să ne revedem cu toate, unele fiind plecate peste hotarele ţării.

Ne-am întâlnit în oraşul Soroca, mai aproape de dascălul nostru, dânsul fiind cam bolnav la vârsta sa înaintată. Am perindat atâtea amintiri şi am descopert că nici ridurile de pe feţele noastre, nici firele albe din păr nu ne-au schimbat: am rămas aceleaşi colege zglobii de altă dată. A fost o revedere nemaipomenită. Pantelemon Rotari s-a bucurat mult: „Mi-aţi făcut o deosebită placere, m-am întâlnit cu tinereţia mea”. Desigur, că am hotărât să ne revedem la anul viitor.

…Iată că a mai trecut un an, un an de colaborări, de salutări, de discuţii la telefon cu dascălul nostru. A sosit ziua de 23 iulie 2017, zi în care ne-am reîntâlnit, dar de data asta la Lipcani. Şi acum am trăit emoţii plăcute. Mergeam pe străzile de altădată şi ne simţeam iarăşi tinere, gălăgioase, amintindu-ne de şotiile de cândva. Ne-a lipsit mult Pantelemon Rotari, dânsul n-a putut să se deplaseze de la Racovăţ, Soroca, până la Lipcani, dar cu sufletul ne-a fost alături. Numărul colegelor prezente a crescut cu 4 fete frumoase, pe care mai nu le-am recunoscut.

Numai datorită Internetului au fost posibile aceste întâlniri, ce ne-au mai descreţit frunţile şi ne-au făcut să uităm un pic de problemele cu care ne confruntăm zilnic, întorcându-ne pentru o zi la facultate, în anii studenţiei, în tinereţea noastră.

Vă îndemn, dragi bibliotecare, să-mi urmaţi exemplul şi cu ajutorul tehnologiilor informaţionale, donate de Programul Naţional Novateca, să vă căutaţi colegii, prietenii de altă data, organizând întâlniri de suflet. Credeţi-mă, eforturile depuse o să vă aducă emoţii foarte placute şi de neuitat.

Cu respect, Olimpiada MAXIM /CEMORTAN/,
s. Popeștii de Sus

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

Pâine şi sare primarului Iurie GROSU, în semn de recunoştinţă

Incursiune în trecut, prezent și viitor

Citeşte mai mult →