Se încarcă...
Ești aici  Acasă  >  Noutăți  >  Articol curent

Exemplul naşilor a fost unul molipsitor

Prin   /  13 februarie 2018  /  Nici un comentariu  /   56

Ana şi Victor Porcesco şi-au creat familie şi trăiau liniştiţi în s. Baroncea. La început Domnul nu-i dăruiseră cu copii. Au decis să adopte un fecior să le fie de ajutor la bătrâneţe. Aşa a venit în familia lor Anatol. Iar după 13 ani de căsnicie, în sfârşit s-a născut fetiţa lor Mihaela.

Lângă tata înveți multe

Lângă tata înveți multe

Ana şi Victor Porcesco şi-au creat familie şi trăiau liniştiţi în s. Baroncea. La început Domnul nu-i dăruiseră cu copii. Au decis să adopte un fecior să le fie de ajutor la bătrâneţe. Aşa a venit în familia lor Anatol. Iar după 13 ani de căsnicie, în sfârşit s-a născut fetiţa lor Mihaela.

Dar se ştie că un exemplu bun devine molipsitor. Petru şi Ana Furtună, nănaşii lor „de la gara Drochia”, cum i se spunea oraşului mai înainte, neavând copiii lor proprii, au decis să ia în plasament câţiva de la orfelinate şi casele de copii. Atunci finii Ana şi Victor Porcesco s-au lăsat obsedaţi de această idee şi au decis şi ei să ia în plasament câţiva copii aflaţi în dificultate şi să se mute cu traiul la Drochia.

Acest pas a fost făcut în 2003. De atunci „Casa de copii Porcesco” a crescut şi a educat 14 copii în plasament şi doi ai lor.

Au fost ani dificili, complicaţi, cu probleme serioase de diversă complexitate. Nu este mai uşor nici acum, familia li s-a mărit cu mult. Cei ajunşi la vârsta de 18 ani şi nu au unde pleca, tot aici „se adăpostesc”. Iulia, care deja munceşte la o grădiniţă din oraş, continuă să locuiască aici, în familia numeroasă. Mihaela, fiica biologică, deja căsătorită, cu doi urmaşi, Nica şi Matvei, împreună cu soţul Vasile, primind consimţământul părinţilor, au adăugat trei camere la casa părintească şi au făcut trecerile comune numai ca să fie împreună. Pentru a realiza această idee, Vasile şi-a vândut apartamentul şi banii i-a investit în construcţie. Astfel ei s-au făcut cu locuinţa lor, dar în cadrul familiei părinteşti.

Anatol, fiul adoptiv, este căsătorit cu Elena, fostă la ei în plasament și locuiesc la Bălţi. Iar pe Cătălina, Cristina, Serghei, Vica, Marcel, care, conform vârstei au ieşit din plasament, soarta i-a împrăştiat prin lume. Însă vin în ospeţie, preţuiesc părinţii ce le-au ajutat să devină oameni.

Curiozitatea e mai mare decât el însuși

Curiozitatea e mai mare decât el însuși

Acum Ana şi Victor Porcesco au alţi 7 copii de diferită vârstă: 3 sunt în clasa a V-a, 1 — în clasa a VI-a, 1 — în a IX-a, 1 merge la grădiniţă şi Igor este elev la şcoala profesională. Mai mult ca atât, au adus-o de la Baroncea şi pe mama Agripina să locuiască cu ei. Şi, când se aşează întreaga familie la masă, sunt necesare 15 locuri şi tot atâtea tacâmuri. În zilele de sărbătoare sunt şi mai mulţi. Bine că au reconstruit locuinţa şi au lărgit bucătăria. Dar de câte produse are nevoie familia Porcesco pentru a alimenta întreaga „popotă” ne vine greu să ne imaginăm. Însă mama Ana ne-a „luminat”:

— Avem două cote de pământ, aşa că avem rezerve de făină de la o roadă la alta. Pâinea şi toate celelalte le coacem, aproape că nu procurăm nimic. Creştem păsări, avem ouă de casă. Ţinem vacă, care este un izvor de lactate în familie. Mai creştem şi porci, că avem cu ce. Aşa că şi carnea este toată a noastră. Mai mult chiar, am „agonisit” câteva sectoare de pământ liber aici în oraş, avem la Baroncea grădina mamei şi împreună se adună vreo jumătate de hectar. Înainte de a semăna şi planta planificăm de ce avem nevoie. Muncim toţi împreună, fiecare după puterile sale. În aşa mod agonisim, depozităm ca să avem pentru întregul an.

E bine planificat bugetul familiei, raţional sunt repartizate fondurile, ca să aibă ce le pune pe masă zilnic şi de trei ori pe zi. Şi cu ce să-i îmbrace, să-i încalţe, să le organizeze şi unele distracţii. Ana ne-a mărturisit, că Andreea şi Maxim Martâniuc, sora cu fratele, sunt veniţi în plasament din oraş, unde locuiesc unele din rudele lor, care vin şi ele cu ajutoare, cu haine şi alte lucruri necesare pentru aceşti doi copii.

Ana, ca de altfel şi Victor, de ani buni au „uitat” de zile de odihnă, de sărbători, de duminici. Maşina de spălat zilnic are de lucru, uneori funcţionează fără pauză, la bucătărie aragazul nu se răceşte, iar uşa de la frigider aproape că nu se închide.

Casa de copii „Porcesco” şi-a stabilit un regim de viaţă şi conduită accesibil pentru toţi membii. Regulile formate cu anii sunt identice pentru toţi şi toţi sunt obligaţi să le respecte, copiii sunt educaţi în aşa mod, ca să-i stimeze pe cei mai în vârstă, să nu trândăvească şi să-şi ajute aproapele. Membrii familiei Porcesco se consideră o familie fericită şi împlinită.

Valentina CEBOTARI

Lasă un răspuns

Puteţi, de asemenea, ca...

1

Festivalul Zestrea Nordului în satul Pelinia

Citeşte mai mult →