Ia, simbol unitar al românilor, sărbătorită de Sânziene

Suntem un popor aparte. Unicul din lume care-și sărbătorește Limba Maternă – adică MĂRIA SA LIMBĂ ROMÂNĂ. Și mai avem o sărbătoare deosebită – Ziua portului popular.

Toate popoarele își au portul său național, dar poporul român are și o zi consacrată acestui port, la care se evidențiază, mai ales, ia. Pe Măria Sa IA sunt imprimate flori sau figuri stilizate în toate culorile curcubeului, dar întrețesute cu atâta grijă, gust, migală și iscusință încât, fără a preamări lucrurile, putem spune că românul a fost mângâiat pe cap de mâna lui Dumnezeu. Uneori stai înmărmurit și admiri frumusețea acestor ii și te gândești că au fost lucrate de îngeri cerești. Iată cu ce talent neasemuit au fost dăruite femeile și fetele de la țară, care pe lângă munca zilnică ce o cere gospodăria și familia, găseau acel răgaz pentru suflet ca să-și însăileze în ele dragostea și visele, durerea și fericirea.
Unii istorici presupun, că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aprox. 5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia (Petreni și Sofia).
Cămașa era confecțio-nată din pânză de in sau de cânepă, din borangic sau mătase. Simbolul cel mai des întâlnit era crucea, simbol solar stilizat poziționat central. Încă din epocile precreștine vestimentația avea și un rol de protecție, de aceea vom întâlni multe simboluri cu semnificații magice sau benefice.
Iile se confecționau de femeile din sat în timpul șezătorilor, în cadrul cărora ele cântau și confecționau haine. Cămășile erau diferite de la o regiune la alta nu numai prin textura materialelor, ci și prin modelele și broderiile aplicate.
Deși există câteva voci importante care susțin promovarea iei peste hotare, ia este un brand de țară neoficial. Aceasta nu a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, însă de Sânziene se sărbătorește ziua iei neoficial.
După Marea Unire din 1918, ia a fost promovată ca un simbol unitar al românilor, portul popular fiind asemănător în toate zonele țării. În zilele noastre însă, supraviețuiește un melanj de elemente de port tradițional și inserții moderne, iar diferențele de la o regiune la alta sunt destul de mari.
Pe vremuri, ia făcea parte din costumul de nuntă, dintre acestea iile cu spic, întâlnite în Moldova, remarcându-se prin frumusețe. Broderia se realiza cu puține nuanțe cromatice, iar alteori iile se brodau cu o singură culoare, în special cu negru. Femeile căsătorite sau în etater purtau ii sobre, iar croiala și materialul din care erau confecționate erau mai simple, pe când fetele tinere purtau ii într-o cromatică veselă, luminoasă.
De Sânziene, pe 24 iunie, se sărbătorește ziua iei românești. În Moldova este o sărbătoare națională oficială, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 194 din 19 noiembrie 2015, prin care ultima zi de duminică a lunii iunie este declarată „Ziua Portului Popular”. Ziua Universală a iei este celebrată anual pe 6 continente și în peste 50 de ţări.
În sufletul fiecărui român persistă un sentiment de admirație față de ie, un sentiment de mândrie și pioșenie. Și precum icoana își are locul său aparte în casa gospodarului, la fel și ia își are locul său în lada cu zestre a neamului.

Sofia VIERU,
membră a Cenaclului literar
„Steaua de Vineri”, BPR „Iulian Filip”

Femeia care poartă costum popular este mereu frumoasă şi în valoare
Femeia care poartă costum popular este mereu frumoasă şi în valoare

Lasă un răspuns