Deja-vu: „Gospodarii” se întorc, iar ţăranii pleacă

Avem 13 candidaţi la funcţia de primar al oraşului Drochia. Toţi se anunţă a fi gospodari şi doresc să fie salvatorii urbei. Suntem pe ultima sută de metri. Cui dăm primăria?

 Алексей Дружинин / ТАСС

Privesc TV-ul şi mă întunec când văd spoturi publicitare ca: „Gospodarul se întoarce!” M-ă întreb, unde au fost ei până acum, că vor să se întoarcă şi să mai gospodăreacă.

În timp ce acei încadraţi în cursa electorală, mai ceva ca la cursele de cai, se întrec în lansarea afişelor publicitare, una mai pompoasă ca alta, dorindu-şi să se vadă în fotoliul de primar sau măcar în cel de consilier raional ori orăşenesc, oamenii de rând se minunează de promisiunile, în mare parte, ireal de realizat. Promisiunile curg gârlă din gura candidaţilor. Una mai deşucheată decât alta. Unul spune ca va face din Drochia un oraş european, altul că va repara drumurile, se va ocupa de salubrizare, va crea azil pentru bătrâni şi pentru maidanezi, va deschide locuri de muncă, va instala un pod suspendat peste lac. Astfel de promisiuni a fost să mai auzim în precedentele campanii electorale. Dar e destul să se vadă aşezaţi „bine-merci” în jilţul de primar şi „adio” promisiuni înrămate în ideal. Atunci auzim: „Stimaţi cetăţeni, ne scuzaţi, dar nu avem resurse financiare, suntem în căutare de proiecte, nu avem majoritate în consiliu, suntem impiedicaţi…”. Astfel întind coarda timp de 4 ani, apoi o iau iarăşi de la început.

Zicala „Speranţa moare ultima” ne caracterizează ca naţiune, suntem obişnuiţi să stam cuminţi în banca noastră şi să aşteptam să ni se facă dreptate, să vină cineva să ne transforme peste noapte oraşul nostru într-unul de vis, să ne dea pe tavă o viaţă decentă.

Cu asta trăim şi aşteptăm ca o dată la 4 ani să se întoarcă „gospodarii” să ne salveze din mocirla în care trăim. Ferice de acei canditaţi ageri, care, în campania electorală, găsesc ca prin minune surse financiare pentru a mai plomba câte o gaură pe stradă, a mai repara un teren de joacă pentru copii, a mai organiza nişte concerte… Noi, din banca noastră, cuminţi şi senini la priviri înghiţim ce ni se oferă şi… îi votăm din nou. Nu ştiu cum vouă, dar mie îmi place această perioadă: toţi muncesc, toţi sunt buni, îţi zâmbesc binevoitor, te salută, ba chiar ţi se adresează şi pe nume… Păcat că aceste frumoase perioade se cântăresc în clipe. Pentru că apoi revenim la realitate. Şi, mulţi dintre noi, îşi iau genţile, geamantanele şi pleacă la muncă peste hotare, că schimbarea în bine nu se produce nici de data aceasta. Dar poate, totuşi, se poate produce?! Mai avem o săptămână la dispoziţie, cântăriţi, calculaţi, studiaţi şi decideţi cui daţi primăria, pentru că împreună cu ea decideți viitorul copiilor noștri.

Cristina JITARU

Lasă un răspuns