Activiştii, unioniştii şi „pofighiştii”

În ultimele luni, capitala ţării a fost centrul câtorva proteste de amploare împotriva actualei guvernări.

La îndemnul unor activişti, persoane şi personalităţi, cărora le pasă de prezentul şi viitorul Republicii Moldova, zeci de mii de oameni au ieşit în centrul Chişinăului pentru a-şi exprima dezacordul faţă de politica celor de la conducere. Manifestanţii au cerut restituirea miliardelor furate de la cele trei bănci, tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de aceste delapidări, reformarea instituţiilor de drept şi încetarea atacurilor asupra libertăţii presei.

Deşi organizatorii s-au străduit să asigure toate condiţiile necesare pentru desfăşurarea unui miting paşnic, totuşi, ca de obicei, s-a făcut exces de zel… Prezenţa în scenă şi cuvântările înflăcărate ale unor personaje „îmbrăcate” în drapelul de stat, nu prea îşi aveau locul în cadrul acelor evenimente…

În ţările europene, atunci când cetăţenii sunt nemulţumiţi de actul de guvernare, aceştia ies în stradă cu pancarte, lozinci şi discursuri îndreptate exclusiv spre problema care le provoacă incomodităţi. La noi, însă, probabil, din lipsă de experienţă, mitingurile de acest gen, poartă un caracter mai mult politic, decât unul social… Spre exemplu, unele mişcări unioniste s-au folosit de ocazie şi au organizat şi ele o manifestaţie, care a avut drept efect bulversarea şi mai tare a conştiinţei cetăţenilor. Or, cei care pledează pentru unirea Moldovei cu România, pe lângă scandarea lozincelor ideologice, au mai solicitat şi… „întoarcerea miliardelor”! Iar în contextul multitudinii protestelor, acest lucru a dus nu doar la confuzii în societate, dar şi la speculaţii din partea anumitor forţe politice. Astfel, mulţi oameni au ajuns să creadă că integrarea europeană a ţării noastre şi unirea cu România înseamnă acelaş lucru…

Şi dacă cetăţenii simpli au rămas oarecum marcaţi de amploarea acestor mitinguri, pe demnitarii noştri „nu i-a trecut nici vânt rece”. Ăstora le este cam indiferent de părerea norodului! Pentru ei contează doar „ciordirea” banilor, indiferent de provinienţa acestora: fie că au fost donaţi/creditaţi de UE, SUA, China sau alte state, fie că au fost munciţi de propriii cetăţeni!… În rest, măcar ardă ţara! Coruptibilitatea instituţiilor statului, creşterea şomajului, instabilitatea de pe piaţa valutară, scăderea ratei natalităţii sau degringolada sistemului agrar, pentru „pofighiştii” de la conducere nu sunt decât nişte simple noţiuni care ţin de actul de guvernare… Dar ei, aparent, nu au nimic comun cu acesta!

P.S. „Pe timpuri protestatarii schimbau istoria, acum blochează circulaţia”. (Luka Tomic).

Andrei BULGARU

Lasă un răspuns