Reformarea reformată a reformelor reformatoare

De mulți ani, cu precădere in ultimii șase, tot auzim de reforme și efectele benefice ale acestora asupra vieții cetățenilor.

GL-logo-webDe la atâtea vorbe fără fapte am început a percepe reformele ca pe niște buruieni de leac cu termenul expirat… Guvernanții se chinuiesc, le adună, le usucă, le fierb (mai trag și câte un descântec deasupra cazanului), iar când ne dau să gustăm din mixtură – curată apă chioară!

De parcă ar fi blestemate toate guvernările astea ale noastre… Îndiferent câtă străduință și dibăcie ar depune întru tămăduirea rănilor și bubelor țării, rezultatul întotdeauna este invers proporțional „intențiilor” și unul și același: binele menit cetățenilor, revine demnitarilor!

Or, la noi, politicienii trăiesc îndestulați, iar poporul – în sărăcie. La noi, politicienii își construiesc case pe zeci de hectare, iar cetățenii prășesc zeci de hectare pentru a strânge bani de o casă. La noi, politicienii merg în mașini de lux, iar oamenii simpli – în galoși. La noi politicienii încasează, cel puțin din salariul lunar, tot atâția bani, cât un bugetar într-un an, iar un pensionar – în doi. (Vorbesc aici despre bugetarii și pensionarii de rând, nu despre funcționarii care știu/ au știut când, cum și sub care unghi trebuie măgulit drapelul partidului).

Totuși, mândrii, destoinicii și (ne)corupții demnitari moldoveni, nu se dau bătuți. Ei continuă să „implementeze” reforme. Dar nu pentru a le oferi concetățenilor un trai mai bun, ci pentru a le unge ochii europenilor care dau bani grei pentru realizarea acestora. Spre exemplu, reforma poliției. Anunțată cu mare patos, aceasta s-a limitat doar la procurarea de automobile noi și schimbarea uniformelor. (Perindarea în doar 6 ani a 5 miniștri de interne, vine ca bonus). Dotarea comisariatelor și a laboratoarelor criminalistice cu echipament tehnic necesar, aparent, este mai puțin importantă. Ca să nu mai zic de majorarea salariilor polițiștilor, care a fost promisă încă în 2013.

Cam după același scenariu se desfășoară și reformele în domeniul sănătății și educației: câteva ambulanțe pentru spitale, autobuze pentru școli și licee, schimbări de miniștri, promisiuni de majorare a salariilor medicilor și +3% (circa 100 de lei) la salariul de profesor.

Totodată (păcat de zis), reforma justiției este în plină floare. Odată aprobate, repartizarea aleatorie a dosarelor în judecătorii și înregistrarea audio/video a ședințelor de judecată așa și au rămas la nivel de teorie, cu excepția câtorva „experimente”. În schimb, lefurile judecătorilor au crescut la nivel de 3, 4 și 5 salarii medii pe economie, în dependență de instanță. (Apropo, deciziile acestora cum au fost contestate la CEDO, așa și continuă a fi…) La fel și în cazul „Legii cu privire la procuratură”: s-a început reforma cu procurări de automobile scumpe și propuneri de echivalare a salariilor procurorilor cu cele ale judecătorilor…

Reforma în agricultură mai așteaptă. Nu de alta, dar suntem o țară agrară și vara trecută am fost loviți de secetă…

P.S.: „Reformele încep acolo unde se termină banii” (Boris Nemțov)

Andrei BULGARU

Lasă un răspuns