Stadionul deteriorat e mai frumos decât era nou?

Se va sfârși odată și invazia virusului și viața noastră va reveni la normal. Vom avea nevoie de stadioane și săli pentru acțiuni sportive în masă. Deteriorarea scaunelor și îngrăditurii de la stadionul pentru minifotbal nu este o metodă de răzbunare pe COVID, o formă de manifestare a neîmpăcării cu situația în care ne-am pomenit.

 

Administrația locală a orașului face tot ce îi stă în puteri ca să amenajeze zonele de odihnă și agrement pentru orășeni, ca atât tinerii, cât și maturii să se poată relaxa într-o atmosferă plăcută. Așa a fost amenajat cu multă pasiune și eforturi fizice și financiare Parcul din centrul orașului, Stadionul orășenesc, au fost instalate bănci pentru odihna cetățenilor pe străzile principale. Toate aceste lucrări necesită timp, forțe fizice, resurse materiale și financiare.

Lucrurile odată efectuate trebuie păstrate, ele sunt publice și spre utilizare pentru toți cetățenii. Dar, spre regret, se găsesc persoane care nu prietenesc cu buna educație, cu respectul, cu mândria pentru casa noastră comună, ce devine mai atrăgătoare cu fiecare an. Îți plânge inima când treci portița stadionului, de altfel, deschisă pentru oricine dorește să se plimbe sau să se ocupe individual, și vezi în ce stare se transformă scaunele de la tribune, gardul de îngrădire a terenului de minifotbal, alte utilități publice. Lor le este mult mai plăcut să stea pe sacune stricate, dărâmate sau lipsă decât pe mobilier normal.

Gardul de protecție pentru terenul de minifotbal a fost confecționat din rame metalice închise cu sârmă groasă de un deget, dar cine a găsit putere să o îndoaie, să o scoată, să o înlăture etc.?

De ce? Ce nu le convine „autorilor” acestui dezastru? La sigur, acasă le place să fie curat, scunele întregi, gardul fără găuri. De ce în locurile publice nu păstrează pentru sine și pentru cei din jur?

Din această epidemie, e clar, vom ieși săraci lipiți pământului, pentru că toate resursele sunt îndreptate spre învingerea acestui virus și spre protejarea sănătății și vieții oamenilor. De unde să mai găsim mijloace financiare ca să reparam ceea a fost stricat și dărâmat de persoanele fără un pic de omenesc în sine, fără cultură și fără să-și dea seama, că își strică și dărâmă chiar în propria casă, doar că asta e comună, pentru familia de orășeni.

Omul gospodar adună bucățică cu bucățică, construiește, repară și, în ultimă instanță, păstrează ceea ce are. Însă neîndurătorii, necruțătorii, vagabonzii și hoinarii, care nu au nimic sfânt, dau totul peste cap – strică fără milă. Ori își imprimă numele cu obiecte ascuțite pe scaunele din oraș, ori găsesc alte posibilități să-și lase „autografele” peste tot. Ca de exemplu, lângă LT „Mihai Eminescu”, banca pentru odihă este întreagă, în schimb, o bună porțiune din trotuarul nou e distrusă, că nici urmă nu a rămas din teracoata scoasă și dispărută.

La sigur, părinții nu cunosc cu ce se ocupă copiii lor, tinerii ieșiți la plimbare în grupuri care inundă Parcul din centrul orașului, amenajat de primărie pentru astfel de scopuri culturale. Pentru odihnă și plimbări, dar nu pentru acțiuni de barbarism. Și nici câte un polițist nu este posibil de a-l pune la fiecare colț ca să-i supăravegheze pe acești tineri porniți pe „afaceri”.  Așa că ei rămân singuri în fața bunurilor publice, însoțiți de propria lor soveste, dacă o mai au.

O vorbă populară zice: „Cum îți vei așterne așa vei dormi”. Adică, cum veți păstra ceea ce fac autoritățile publice pentru populația urbei așa vor avea și copiii DVS, care mâine-poimâne vor merge la plimbare prin locurile unde acum se plimbă viitorii tătici cu viitoarele mămici. Pe unele locuri chiar vor rămâne peste ani imprimate numele celor care astăzi se consideră eroi în deteriorarea bunurilor. Și vor avea cu ce se mândri, când vor trece pe alături cu un copilaș de mână. „Uite, aici a fost tăticul tău, vezi?”

Se poate de scris în fiecare zi și de amendat și mai des, dar până când vinoveții și autorii de a nimici totul în jur nu vor fi impuși să refacă, să reînnoiască, să repare cu propriile mânuțe ceea ce au stricat, nu vor aprecia munca altora. Cu atât mai mult cea comună, care se face din bani publici, din contribuțiile plătite la stat de părinții și buneii „eroilor”.

Este foarte dureros, că autorii actelor de vandalism rămân nepedepsiți și ei continuă să se manifeste.

 

NOTĂ: Reparația Stadionului orășenesc a fost efectuată din banii bugetului Primăriei și a costat aproape 1,2 milioane lei.

Elena PARASCA, specialistă, relații cu tineretul, primăria orașului Drochia

 

Lasă un răspuns