10 ani de la „schimbarea spre bine”
A trecut deja un deceniu de la evenimentele din 7 aprilie 2009, iar „schimbarea spre bine” așa și nu s-a produs…
Acum zece ani, moldovenii au decis că nu mai vor să trăiască într-un stat capturat; într-un stat, în care guvernează un singur partid; într-un stat polițienesc; într-un stat, în care Legea este doar o simplă noțiune, iar drepturile omului sunt călcate în picioare; într-un stat, din care cetățenii emigrează „cu mahala”…
Acum zece ani, mii de tineri au crezut că pot schimba ceva. Au crezut că vocile lor, în sfârșit, se pot face auzite. Au crezut în vorbele și promisiunile celor trei lideri – Filat, Ghimpu și Urecheanu. Au crezut, că Republica Moldova, ca și pasărea Phoenix, poate regenera din propria cenușă…
Unii dintre acești tineri au plătit cu viața pentru idealurile lor. Mă refer nu doar la cei omorâți în bătăi de către polițiști, ci și la cei, care, conform acelorași polițiști, s-au sinucis exact în zilele de și după proteste. (Despre persoanele schilodite și violate în comisariatele de poliție din acea perioadă nici nu mai vorbesc… Este prea dureros.).
Acum, la zece ani de la acele evenimente, moldovenii la fel trăiesc într-un stat capturat; într-un stat, în care guvernează un singur partid; într-un stat polițienesc…
Singurele diferențe dintre Moldova de azi și Moldova de atunci constau în faptul, că „Legea”, dintr-o „simplă noțiune”, s-a „transformat” într-o „simplă adunătură de litere”; drepturile omului, de la „călcatul în picioare” au ajuns să fie curmate din start; iar cetățenii emigrează deja nu „cu mahala”, ci „cu treimea de raioane”…
Acum, la zece ani de la acele evenimente, nici măcar tinerii nu cred că pot schimba ceva. Nu cred că vocile lor sunt sau pot fi auzite. Nu cred, că Republica Moldova poate renaște…
Niciunul dintre cei trei lideri – Filat, Ghimpu și Urecheanu nu este deputat în actualul Parlament… (Primul – stă la pârnaie pentru că a fost avar și a „condamnat” democrația, al doilea – meditează Unirea, pe prispa partidului, pentru că doar a „conlucrat” cu democrația, iar al treilea o duce bine-mersi, pentru că „s-a conformat” democrației). În schimb, deputați în actualul parlament au ajuns o bună parte dintre „comuniștii de atunci”… Printre care și Zinaida Greceanâi, cea care, în aprilie 2009, în calitate de prim-ministră, nu excludea „jertfele umane” și era gata să folosească „inclusiv armele”, împotriva protestatarilor…
După un deceniu de la acele tragice evenimente, niciunul dintre principalii vinovați de masacrul din 7-8 aprilie 2009 nu a fost tras la răspundere. Unii dintre judecătorii care, contrar legislației, au condamnat protestatarii în secțiile de poliție, au fost promovați în funcție; alții, fie activează în continuare, fie au fost lăsați să-și dea demisia de onoare!!!… Gheorghe Papuc, șeful MAI-ului de atunci, s-a ales doar cu o amendă de 20 de mii de lei; Artur Reșetnicov, la acea vreme șef la SIS, a devenit judecător la Curtea Constituțională, iar Vladimir Voronin, fără careva remușcări, afirmă că „atunci”, forțele de ordine nu au făcut decât să se apere de manifestanți… (Pe semne, că fetele care au declarat că au fost violate în secțiile de poliție, erau extrem de periculoase…)
La aniversarea a 10 ani de la acele tragice evenimente, nimeni dintre actualii deputați, cu excepția câtorva din Blocul ACUM și a socialistului (la acea vreme comunistul) Vladimir Țurcan (într-un interviu pentru Unimedia), nu a încercat să lege măcar două cuvinte despre această pagină importantă din istoria țării…
La aniversarea a 10 ani de la acele tragice evenimente șeful statului, Igor Dodon (în 2009 membru PCRM, prim-viceprim-ministru și ministru al economiei și comerțului în Cabinetul Greceanâi), postează un mesaj pe facebook, în care califică protestele din aprilie 2009 drept „o tentativă de lovitură de stat” și (din punctul meu de vedere), foarte agresiv îi intreabă pe moldoveni dacă sunt mulțumiți de rezultat… Dacă „s-a transformat Moldova într-un loc de trai mai bun”…
Fără careva aluzii la calitățile umane și capacitățile intelectuale ale acestui personaj, îmi permit să spun, că dacă nu ar fi fost acel „7 Aprilie”, „o figă” Dodon ajungea prezident!… (Afirmație valabilă pentru absolut toți cei care, astăzi, fac politică în țara noastră.)…
P.S. „Jos dictatura!”… (În memoriam)…
Andrei BULGARU
