Optimiștii spun că în ziua de 6 septembrie istoria Republicii Moldova s-a îmbogățit cu încă o pagină. (Pesimiștii zic că este vorba doar de un simplu aliniat). Și numai realiștii au văzut în acele evenimente un simplu miting de protest…
Un miting la care au participat simpli cetățeni pe care i-a ajuns minciuna la os și cuțitul la mădulare. Un miting al cărui mesaj era și rămâne foarte simplu: demisia guvernării corupte în frunte cu „fantoma Timofti” și întoarcerea miliardelor furate!
Dar, cum deseori se întâmplă la noi, lucrurile simple sunt foarte complicate. În primul rând, unii dintre organizatorii acestei manifestații sunt și ei „cu pufușor pe botișor”. Există acolo și foști deputați din PPCD, care în aprilie 2005 l-au votat pe Voronin președinte, și foști viceprim-miniștri care, la vremea lor, nu prea și-au bătut capul cu nevoile țării și multe alte persoane mai mult sau mai puțin „dubioase”. Bine, sunt printre membrii platformei și oameni cu reputația și conștiința curată, care își doresc o schimbare spre bine a viitorului acestei țări. Dar, atât timp cât într-un strugure de poamă există câteva boabe pătate, calitatea vinului pare cel puțin îndoelnică…
În al doilea rând, atitudinea guvernanților noștri față de acest protest masiv este una neghioabă, dar așteptată. În sensul că, ar fi fost mult prea simplu pentru ei să iasă în fața celor 100 de mii de oameni, care, apropo, reprezintă 3% din populația țării, și să înceapă niște negocieri întru rezolvarea problemei. Probabil, le era rușine…
În schimb, fără pic de jenă, dar în cadrul legii, aceștia au delegat turme de consilieri la întrevederile cu reprezentanții nemulțumiților din Piață. De parcă această țară este condusă de sovetnici și nu are nici prim-ministru, nici speaker… Despre președintele țării, păcat de zis. De ăsta chiar nu avem. Iar duhul care se crede președinte, a dat de înțeles că nu va demisiona. Probabil în semn de protest față de acuzațiile ce i se aduc.
Până ce o fi, protestele continuă… Chiar și cu zero rezultate!
P.S. „Protestul începe odată cu tăcerea la care iau parte mai mulți”. (Christa Wolf).
Andrei BULGARU
