Adolescenţii noştri, rebelii…

Terenul de joacă de pe strada Burebista a fost amenajat şi dat în exploatare cu aproximativ două luni în urmă. La momentul acesta, unele accesorii instalate aici sunt în stare avariată, nemaiavând mult până vor cădea cu totul.

Vara care a trecut a adus locuitorilor de pe strada Burebista, dar şi din împrejurimi, o bucurie neaşteptată: aici urma să fie instalat un teren de joacă. Copiii erau în culmea fericirii, dar şi părinţii nu-şi ascundeau bucuria, pentru că zona aceasta, fiind mai depărtată de centrul oraşului, nu mai beneficiase niciodată de o astfel de facilitate. Copiii de aici aveau două posibilităţi: fie se adunau unii pe la porţile altora, fiind permanent în pericol din cauza maşinilor care treceau, fie mergeau la terenurile de joacă instalate în centrul oraşului, şi acestea în permanenţă supraaglomerate de numărul mare de copii. Astfel că terenul de joacă a venit ca o mare bucurie pentru copii şi o mare uşurare pentru părinţi, care nu mai erau nevoiţi, în felul acesta, să se rupă de la treburile casnice ca să-şi însoţească copiii la terenurile mai îndepărtate de joacă.
Toate bune şi frumoase, doar că unii, dintre cei mai răsăriţi, nu au mai stat să înţeleagă adevărata menire a acestui teren de joacă, folosindu-l ca loc de scuipat cojile seminţelor sau teren de practicat sportul, doar că într-un mod care nu respectă nicio regulă şi nici măcar bunul simţ. Astfel s-a ajuns ca mamele cu copii mici, mai ales la lăsarea serii, să fie nevoite să plece de la acest teren de joacă, întrucât locul se umple de adolescenţi plini de energie, care, în afară de faptul că vorbesc atât de vulgar încât îţi vine să ascunzi capul în nisip, ca struţul, mai şi aleargă, sar şi se caţără pe leagănele şi toboganele de aici, încât acestea au început să scârţâie, să crape şi să se clatine, neavând nici măcar o jumătate de an de la instalare. Unii dintre ei chiar se urcă câte doi–trei pe aceste instalaţii, asta în timp ce cei mai mici, adevăraţii beneficiari ai acestui teren de joacă, stau pe margini, de frică să nu fie striviţi de bicicletele sau skateboard-urile adolescenţilor „energici”.
Şi da, noi toţi ştim câtă poftă de viaţă au unii copii, aflaţi la vârsta descoperirilor. Noi toţi am trecut prin această perioadă, în care toate uşile ni se par deschise şi chiar lumea întreagă pare că ni se deschide la picioare. Doar că cuvintele vulgare, distrugerile şi lipsa de respect pentru lucrurile bune făcute de alţii nu sunt dovadă de vitejie, ci, mai degrabă, sunt semnul unei lipse profunde de educaţie. Pentru care nu sunt neapărat vinovaţi adolescenţii, pentru că ei doar reflectă, ca într-o oglindă, ceea ce văd, simt şi aud în societatea în care trăiesc. Iar adolescenţii de azi, pe lângă lipsa profundă de valori care le este insuflată pe toate canalele media, se mai confruntă şi cu sentimentul abandonului de către părinţii plecaţi în străinătate, şi cu lipsa înţelegerii şi respectului din partea adulţilor. Iar rezultatele se văd cu ochiul liber.
În aceste condiţii, chiar este dificil de spus ce ar ajuta pentru ca adolescenţii aceştia răzvrătiţi, care par cu totul lipsiţi de educaţie şi valori, să fie puşi faţă în faţă cu consecinţele faptelor lor şi să înţeleagă, în felul acesta, cum este acceptabil să te comporţi într-o societate civilizată. Poate dacă noi toţi am face un exerciţiu de introspecţie, dacă noi toţi ne-am regândi valorile după care ne trăim vieţile, dacă noi toţi am cultiva acele calităţi în noi pe care le vrem crescute în adolescenţii noştri, poate că şi ei s-ar reflecta în noi ca într-o oglindă…
Marcela VOVC