Pentru ca această perioadă să nu ne dăuneze mai mult decât să ne folosească, ar trebui să nu ne propunem scopuri care ne depășesc. Ar fi minunat ca fiecare dintre noi să discute atât nevoințele trupești, cât și cele duhovnicești cu duhovnicul său și, luând binecuvântare, să ducă atât, cât este posibil pentru el.
În viață nu putem merge toți la fel. Ne bucurăm că erau (dar poate și mai sunt) nevoitori care după mai multe zile de post negru, mâncau doar puțină pâine. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să începem a posti la fel, pentru că noi nu am ajuns la starea lor duhovnicească. Iar fără o pregătire duhovnicească doar vom slăbi atât trupește, cât și duhovnicește. E bine să ne nevoim potrivit vârstei spirituale pe care o avem. Dacă suntem începători, copii pe această cale, să nu încercăm să facem cele ale bătrânilor, căci foarte ușor ne putem abate de la calea noastră. Să luăm aminte, orice râvnă excesivă poate fi dăunătoare atât trupului, cât şi sufletului.
Vă urez tuturor post bun cu Doamne ajută.
Preot Gheorghe COJOCARI,
parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”,
s. Măcăreuca