Cu toată siguranţa, averea soţilor Ina şi Gheorghe Vieru din s. Gribova, este una de mare valoare şi absolut netrecătoare. Părinţii cresc, educă şi pregătesc de viaţă unsprezece copii.
De loc simplă viaţa acestei familii, de loc senină existenţa ei şi de loc uşoară povara pusă în cârcă de soartă. Dar absolut adevărată şi profund emoţionante prietenia, ajutorul reciproc şi optimismul ce domnesc în această celulă a societăţii.
Deşi locuiesc într-o căsuţă veche şi departe de a fi încăpătoare pentru toate „sufletele”, atât părinţii, cât şi copiii, ba chiar, mai ales copiii sunt fericiţi, vieţuiesc în linişte şi pace, se bucură pentru puţinul ce îl au şi îi mulţumesc Domnului pentru indulgenţa şi grija Lui.
— Da cum altfel, — spune tatăl Gheorghe, român de la Iaşi, stabilit la Gribova de 16 ani. — Suntem sănătoşi, slavă Domnului, avem pâine şi la pâine, nici noi, părinţii, nici copiii nu fug de muncă, preţuim ceea ce avem, trăim cu drag fiecare zi şi suntem convinşi că Dumnezeu are grijă de noi şi ne susţine în momentele de încercare. Această convingere a noastră ne-a şi fost răsplătită recent, când am beneficiat de câştigul bănesc la emisiunea „Da sau Nu”. Banii ne-au venit tocmai când aveam cea mai mare nevoie e ei. Făcusem un împrumut bancar căruia îi trecuse termenele de achitare şi urma să fim daţi în judecată pentru nerespectarea condiţiilor contractuale. Astfel că suma câştigată s-a reţinut în palmele mele foarte puţin, doar cât a durat drumul de acasă până la bancă. Cu adevărat, cel de Sus ştie unde şi cui să-i ajute, când şi cât să-i dea din mărinimia Sa.
Îl ascult pe Gheorghe Vieru, tatăl celor 11 copii, și îmi vine în cap un alt adevăr: Merită să fie ajutat cel care se ajută singur.
Iar această familie încearcă din răsputeri să se autoajute. Gheorghe împreună cu Ina și ajutați de copii, a însăilat o mică afacere. Au instalat câţiva metri de sere şi au prins a creşte legume. Iniţial şi-au propus să se facă cu producţie legumicolă doar pentru sine. În planul „maxim”, însă, este fixat un punct de extindere a serelor şi de realizare a surplusurilor de roadă. Dar asta pe mai apoi.
Deocamdată, învaţă agricultura cu mic şi mare. Nu prea au cunoştinţe în domeniu şi activitatea li se bazează mai mult pe ce au prins de la lume şi… pe intuiţie. Dar dacă ţinem cont de perseverenţa familiei Vieru, de osârdia cu care muncesc, de îndârjirea ce le este caracteristică la toţi deopotrivă, într-un final succesul va fi de partea lor.
Acum, că norocul le-a adus în caznaua familiei suma de 150 mii de lei, speranţa în izbândă s-a temeinicit, a devenit mult mai reală.
— Cum e să creşti 11 copii? — ne-a repetat întrebarea mama Ina Vieru. — Cum e să creşti… Chiar nu ştiu cum să răspund. Niciodată nu mi-am pus această întrebare. Îi iubesc în egală măsură pe toţi, fete şi băieţi, mari şi mici, liniştiţi şi activi. Sunt copiii mei, parte din mine. Nu pot să zic că îmi este greu. Copiii doar nu ne sunt o povară. Ni i-am dorit, i-am aşteptat cu drag şi îi creştem cu dragoste. Vrem să ajungă oameni de treabă, să preţuiască munca, să respecte consătenii, insistăm să înveţe, să-şi cinstescă pedagogii, să-şi ajute colegii. Nimic deosebit. Aceasta-i viaţa şi o avem exact cum ne-o facem.
Frumoasă familie şi-au clădit soţii Vieru. Confortabilă pentru sine şi temei de uimire şi apreciere pentru cei de le trec pragul casei şi trăiesc, fie şi câteva clipe, în anturajul ei.
Nu ştiu cum le-o fi viaţa din continuare, ce urmează să facă, ce le va fi dat să obţină, câte vor fi să înfrunte. Or, probleme au destule, între care şi lipsa de lemne pentru această iarnă. Dar sunt absolut convinsă, oricare ar fi greutăţile, oricâte ar fi la număr încercările, oricât de complexă li se va arăta existenţa, victoria şi reuşitele vor fi de partea lor. Asta pentru că ei îşi doresc izbânda şi trudesc din răsputeri pentru a o stăpâni.
Liuba BULGARU