După ce am scăpat de un președinte care nu făcea decât să tacă, ne-am pricopsit cu altul care nu face decât să vorbească.
Astfel, de la învestire încoace, mult-îndrăgitului nostru președinte gura nu-i mai tace, dar nici treaba nu-i place. Omul vorbește mult, promite și mai mult, dar acțiuni concrete — ioc.
În campania sa electorală, domnul Dodon ne făgăduia că va anula legea miliardelor furate, că va lupta cu oligarhii, că va consolida relațiile cu UE și Rusia, că etc., etc., etc…
Și, ce a făcut până acum? A schimbat limba pe site-ul președinției, a scos drapelul UE, s-a odihnit la Soci, apoi a mers la Moscova (unde a făcut niște declarații-promisiuni cu atâta zel și convingere, încât l-a făcut să zâmbească chiar și pe Putin) și… cam atât.
Lupta cu oligarhii (dacă într-adevăr avem mai mulți) ori a fost trecută cu vederea, ori a fost dată uitării, ori a fost o farsă…
În schimb s-au „ascuțit” intențiile de luptă contra NATO, Uniunea Europeană și, în mod special, România. Din ce putem conchide că autoproclamatul „președinte al tuturor”, de fapt, acționează împotriva tuturor. Adică, el nu-și dorește ca instituțiile statului și cetățenii de rând să beneficieze de consultanță și sprijin în domeniul securității și stabilității interne, regionale și internaționale (pentru că asta este misiunea NATO în Moldova); el nu-și dorește ca moldovenii să poată călători fără vize în Europa (pentru că vrea să denunțe Acordul de Asociere) și el nu-și dorește ca copiii noștri să învețe în grădinițe decente (pentru că, în ultimii doi ani, 832 de instituții preșcolare de la noi au fost renovate dintr-un grant de 20 de milioane de euro, oferit de guvernul de la București).
Cu toate acestea, însă, domnul prezident este mereu cu gândul la țară, neam, popor și fiecare cetățean în parte. În acest sens, dânsul a spus că va găsi surse extrabugetare pentru reparațiile necesare la clădirea președinției și a venit cu inițiativa de a declara data de 2 februarie drept Ziua Statalității și de a aproba prin lege „drapelul istoric al Țării Moldovei — cel roșu, cu cap de bou”…
Ei bine, din moment ce Igor Nicolaevici nu vorbește româna, ci moldoveneasca — să-i dăm crezare… Conform dicționarului explicativ al limbii române (DEX) bou înseamnă taur castrat, folosit ca animal de tracțiune sau mai ales pentru carne. Pe când bour înseamnă taur sălbatic; vechea stemă a Moldovei reprezentând un cap de bour!!! Și dacă domnul Dodon tot insistă pe Istoria Moldovei, ar fi bine de omis chestia cu taurul castrat de pe drapelul istoric al țării…
În același context, ar fi bine ca actualul președinte să înceteze a mai pronunța cuvântul „statalitate”. Pentru că sună urât, fățarnic, mârșav, jegos și plin de dispreț față de propriii cetățeni. Or, din moment ce dânsul tolerează, dacă nu chiar susține, prezența trupelor militare rusești pe teritoriul țării noastre, din moment ce afirmă că moldovenii trebuie să ceară scuze ocupanților separatiști și din moment ce nu a venit cu nicio reacție privitor la deschiderea oficială a „reprezentanței” Transnistriei la Moscova, despre ce fel de statalitate mai poate fi vorba?!
P.S. „Cetățenii trebuie să se obișnuiască cu faptul, că președintele se ține de cuvânt.”
(Igor Dodon, emisiunea InPROfunzime, 26.12.2016).
Andrei BULGARU
