Ce-i drept, doar pe rafturile magazinelor „Franzeluța”, adică în Chișinău și încă 2-3 localități din țară. Dar ce mai contează?! Principalu-i că Guvernul a dispus, Guvernul a ajutat, Guvernul este bun și așteaptă aplauze…
Tot pentru pocnituri de palme și cifre în sondaje, Executivul va cere micșorarea prețului pentru uleiul vegetal, apoi a celui pentru călătoriile în transportul interurban, pe urmă a celui pentru energia electrică și așa mai departe, până la sfârșitul mandatului șefilor din Parlament… (Mă rog, Republica Moldova este un stat în care „separația puterilor” este doar o expresie democratică, ci nu un principiu democratic). Între timp, diferența dintre costul real al mărfii și cel impus de guvernanți, v-a fi acoperită din bugetul de stat. Adică, din buzunarul omului de rând. Pentru că așa-i obiceiul la noi: cu cât mai ieftin într-o parte, cu atât mai scump în alta…
Totuși, bugetul țării este prea mic pentru a acoperi toate „scăderile și reducerile” promise de guvernanți. (Unde mai pui că după istoria cu miliardele furate, acesta a secat mai ceva decât un iaz pe timp de caniculă). Astfel, deștepții de la conducere s-au gândit să organizeze o licitație „cu strigare” pentru privatizarea a 12 bunuri, inclusiv complexe patrimoniale unice. Cică aceste instituții de stat nu sunt strategice și, respectiv, pot fi scoase de vânzare. Or, Tutun CTC, Rețelele Electrice de Distribuție Nord și Nord-Vest, Moldexpo, Air Moldova, Moldtelecom, Aroma, etc., nu aduc venituri și necesită a fi date pe „apa privatizării”. Și asta în pofida faptului că numai SA „Moldtelecom”, numai în primul trimestru al anului trecut și numai din vânzarea serviciilor de telefonie fixă, a obținut un profit de 250 de milioane lei!
Toată această situație este izbitor de asemănătoare cu cea din Rusia primei jumătăți a anilor ’90. Pe atunci, într-o regiune a țării, o fabrică de prelucrare a lemnului, cu un venit brut de 3 milioane de dolari (net 1 milion $), a fost privatizată contra sumei de 4500 de dolari!…
Puțin probabil ca demnitarii noștri să recurgă la astfel de prețuri pentru bunurile statului, dar la sigur acestea vor fi cu mult mai mici decât valoarea lor adevărată. Până la urmă, „bugetul pentru ieftiniri” poate fi colectat și prin alte metode decât majorări de impozite și vânzări de patrimoniu. Spre exemplu, înaintarea partidelor de opoziție a unei „note de plată”, în sumă de 750 mii de lei, pentru prejudiciul adus clădirii Parlamentului în urma protestelor din ziua învestirii noului Guvern…
În argumentarea deciziei sale, secretariatul parlamentului face referință la Legea privind întrunirile, nr. 26-XVI din 22 februarie 2008, care stipulează că, „organizatorii și participanții la protest poartă răspundere, după caz, civil, administrativ sau penal pentru acțiunile lor, în conformitate cu legea”… Deci, „rezultatele” evenimentelor din aprilie 2009, la fel cad sub incidența acesteia. Însă niciunul dintre partidele care au organizat mitingul, nu a fost taxat. După cum nu a fost condamnat niciunul dintre „judecătorii din iad”. Ba, unii dintre aceștia mai sunt încă și promovați în funcție…
În Republica Moldova dreptatea este strâmbă, economia – costisitoare și guvernarea – guvernată. În Republica Moldova, bogații se îmbogățesc, iar săracii sărăcesc. În Republica Moldova contează doar ciordirea banilor europenilor și investirea acestora în ciordirea copeicilor moldovenilor….
P.S.: „Cel care crede că banii rezolvă orice problemă poate fi bănuit de faptul, că rezolvă orice problemă pentru bani” (Benjamin Franklin).
Andrei BULGARU
