„Barbarii” în halate albe

Știu că sună dur și chiar îngrozitor, dar la moment nu pot găsi alte calificative pentru unii lucrători din sistemul nostru medical.
La 10 iulie curent, medicul Mihai Stratulat a scris într-o postare pe faceebook despre faptul, că unele instituții medicale din capitală diagnostizează (fără motiv) copiii cu pneumonie și-i spitalizează, doar pentru a primi mai mulți bani de la Compania Națională de Asigurări în Medicină.
Inițial, ca și oricare alt om cu rațiunea sănătoasă, am pus la îndoială unele vorbe ale domnului doctor, pentru că, mă gândeam, sistemul nostru medical nu poate fi chiar atât de înapoiat, încât să se joace cu sănătatea copiilor.
Însă, la două zile de la afirmațiile domnului Stratulat, m-am convins „pe propria piele” despre cât de ghestapovistă poate fi medicina noastră. În acea zi, am solicitat ambulanța pentru că copilul meu de 4 ani făcuse febră și tușea intens. Ulterior, am fost transportați la Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, unde am fost diagnosticați cu pneumonie pe partea dreaptă, deși la radiografie acest lucru nu s-a confirmat.
Cu toate acestea, am fost internați în secția Pediatrie 2 (cu profil cardiologic), unde, după preluarea probelor de rigoare, ni s-a spus că pe lângă pneumonie, în stare de debut, băiatul mai are bronșită obstructiva, tuse convulsivă, alergie și intoxicație…
Drept rezultat, copilului i-a fost prescris tratament cu un fel de antibiotic, despre care am atenționat medicul să nu i-l administreze, întrucât copilul este rezistent la acesta. Doamna doctor, însă, a zis că ea știe mai bine și că astfel se cuvine după protocol. Imediat după asta, starea fiului s-a agravat, iar doctoreasa, speriată, l-a internat în secția Terapie intensivă, unde mi-a fost interzis accesul, pe motivul aceluiași protocol.
În Terapia intensivă copilul a stat mai bine de 18 ore, timp în care a plâns continuu, până la răcnet. Deși stăteam pe coridor și-i imploram pe medicii de acolo să mă lase măcar pentru câteva minute ca să-l liniștesc puțin, de fiecare dată mi se spunea să nu-mi fac griji, copilul este liniștit și se simte mai bine.
La 13 iulie, când mi-au scos copilul din reanimare, acesta tremura, era alb la față, avea ochi roșii-roșii de la plâns și era extrem de apatic. Adormea numai pe vreo 10-15 minute, timp în care tresărea mereu prin somn și striga: Aoleu, mă doare! Gata, ajunge! Bubuța! Te rog, nu! Ajutor! Tata! Nu vreau, nu vreau!
I-am cerut doamnei doctor explicații cu privire la starea copilului, iar aceasta mi-a declarat, că roșeața la ochi este din cauza că a făcut conjunctivită, iar stresul copilului se manifestă pe fon de boală!… Totuși, mi-a spus că în reanimare baiatului meu, pe lângă investigații, i-a fost făcută clismă pentru curățarea intestinelor, deși încă la internare îi comunicasem doamnei, că copilul nu mâncase nimic de aproape 24 de ore.
Din conversațiile tet-a-tet pe care le-am avut cu alte persoane din staf-ul medical, inclusiv din secția de reanimare, mi s-a dat de înțeles, că s-ar putea ca băiețelul meu să fi fost legat de pat în acea noapte, pentru că avea un comportament agitat. Chiar și copilul spunea că nenea l-a ținut de picioare, pe care, de altfel, am depistat niște mici pișcături roșii. I-am atras atenția doamnei doctor la acest fapt, ea însă a negat totul.
Tratamentul pe care l-am primit ulterior nu a schimbat cu nimic starea copilului. Din contra, după fiecare perfuzie tusea se întețea, iar febra creștea. Astfel, la 14 iulie, mi-am externat copilul (pe propie răspundere) și am mers imediat la Centrul Mamei și Copilului, unde medicul pediatru a exclus categoric diagnoza cu pneumonie. Același lucru l-au confirmat alți 3 medici din alte instituții. Ba, despre lipsa pneumoniei ne-au spus și trei medici de la Ignatenco, inclusiv infecționistul, dar au menționat că ei nu se „amestecă în diagnoza pusă de colega lor”.
Apropo, în fișa de externare nici nu se pomenește de pneumonie. Diagnoza este bronșită obstructivă și conjunctivită acută, ultima fiind totalmente exclusă de medicul oftalmolog. Acesta a menționat, că roșeața din ochi se datorează spargerii vaselor capilare ca rezultat al stresului la care a fost expus copilul și că este bine că nu s-au spart și capilarele din interiorul ochiului, pentru că în acest caz ar fi fost necesară intervenția chirurgicală…
Offff! În timp ce anumite fundații de caritate susțin natalitatea și ne îndeamnă la „o nouă viață”, unii lucrători medicali, prin incompetența și indiferența lor, distrug, practic, viețile deja existente!…
P.S. „Medicina este știința și conștiința încălzite de iubire față de oameni”. (Iuliu Hațieganu)
Andrei BULGARU