Behehe sau bună ziua?!
După toate chestiile cu protestul opoziției, zarva unioniștilor și etc., mi s-a întâmplat un lucru ciudat…
În noaptea de 1 septembrie, chiombăiam aiurea pe youtube și, întâmplător, am dat peste un video care m-a surprins prin mesajul de final. Era vorba despre doi ciobeni care își mânau turmele pe niște câmpuri seci și dogorâte de soare, până ce au dat de o mică pajiște. Bucuroase și de atât de puțină iarbă verde, oile (din ambele turme) au început a dansa împreună. Supărați și îngrijorați de acest fapt, ciobenii au încercat să-și stăpânească „subalternele” cu ajutorul ciomagului, dar când au văzut că acest lucru nu le reușește, au decis să le separe printr-un gard de lemn. Una dintre oi, însă, cu o lovitură de cap a spart gardul și… a pierit pe loc.
Atunci, bacii au instalat un gard de sârmă ghimpată între ovine. Dar și aici s-a găsit una mai brează care, în încercarea de a sări acel gard, a nimerit exact în el și a urmat soarta precedentei „revoluționiste”…
Jigniți de atâta tupeu, păstorii au ridicat un ditamai perete de piatră între turme. De această dată, însă, mai multe oi au sărit cu capurile în zid și chiar dacă au sfârșit lângă el, au reușit totuși să-l dărâme.
Enervați și disperați peste măsură, ciobenii și-au tuns oile, fiecare în felul său.
Bucuroase că nu mai au niciun obstacol între ele, mioarele au prins a dansa iarăși împreună, până nu și-au dat seama că au tunsori diferite. În acel moment, s-au năpustit unele asupra altora și s-au mușcat de gât până nu a mai rămas niciuna în viață…
Nu vreu să par paranoic sau nu știu mai cum, dar toată această povestioară mi se aseamănă izbitor de mult cu tot ce se întâmplă în țara noastră de la independență încoace. Or, timp de 27 de ani societatea noastră este divizată în două: pro-ruși și pro-români; pro-est și pro-vest; patrioți și naționaliști; stataliști și unioniști…
Timp de 27 de ani ne tot hârjonim între noi ca oile din acest desen animat, în timp ce niște ciobeni ne privesc dintr-o parte și-i cam doare în căciulă de soarta noastră. Ei știu doar că, din când în când, trebuie să ne mai potolească cu niște fân uscat și promisiuni de pășuni îmbelșugate, să ne mulgă până în măduva oaselor și să ne tundă întru a-și face căciuli…
Iar noi răbdăm. Pentru că ne temem. Ne temem că bacii ne vor lua și puținul nutreț pe care-l avem și nu vom mai avea cu ce ne hrăni mieluții, ne temem că ciobăneștii („ovcerșile”) acestora, în orice clipă, ar putea sări asupra celor dragi nouă, ne temem că, pur și simplu, am putea fi „dați la carne”, fără judecată și regrete…
Și acum mă întreb: noi ne temem pentru că suntem oameni cu rațiunea sănătoasă, la care frica este doar o slăbiciune morală sau ne temem pentru că suntem oi, la care frica este în sânge?!…
Behehe sau bună ziua?!…
P.S. „Oh Sheep”. (www.youtube.com)
Andrei BULGARU
