Doamna preşedintă sau господин президент?!
Răspunsul la această întrebare îl vom afla după 13 noiembrie…
Până atunci, însă, subiectul alegerilor prezidenţiale rămâne deschis. Până atunci, atât cetăţenii conştienţi, adică cei care au mers la votare duminica trecută, cât şi cei pe care-i doare în cot de absolut tot ce se intâmplă în ţara asta, vor continua să discute despre eveniment. Şi indiferent cine va învinge în turul doi, cele mai nemulţumite vor fi exact persoanele care nu au participat la scrutin…
Şi asta pentru că, din păcate, în Republica Moldova nu există cultură politică. Or, în loc să meargă să voteze pe cineva care să le reprezinte şi să le apere interesele, unii moldoveni preferă să-şi scarpine cefele la un păhărel de tărie şi „o partidă în Belot”.
De fapt, când stai să te gândeşti, alegerile prezidenţiale din acest an chiar seamănă cu o competiţie moldovenească de „mini Belot”. În primul tur, fiecare concurent a jucat pentru sine insuşi şi a încercat „să treacă Rubiconul”. Iar după ce Comisia Electorală Centrală a anunţat „Bela”, a început formarea perechilor pentru turul doi…
Chiar dacă numărul moldovenilor care joacă Belot şi a celor care se declară creştini ortodocşi este, practic, acelaşi, regulile şi terminologia jocului se cer a fi explicate. Astfel, în limbajul „cartoforilor belotişti” autohtoni, expresia „a trece Rubiconul” înseamnă a acumula minim 51 de puncte în joc, iar „Bela” reprezintă dama şi craiul de coz. În cazul unui „mini Belot”, cel care adună 51 de puncte, este declarat învingător… La o masă de joc sunt admise de la două la patru persoane, care pot juca fie individual, fie în pereche cu un vizavi…
Cum vor juca şi cu cine se vor alia mai departe candidaţii care au trecut în turul doi, rămâne de văzut. Important este ca aceştia să joace cinstit, curat şi cu respect. Cu respect nu atât unul pentru celălalt, cât pentru cetăţeanul, alegătorul de rând. Cu respect pentru întregul popor al acestei ţări care şi aşa este sărăcit, derutat şi, practic, lipsit de orice speranţă într-un trai decent…
La fel cum este important ca şi cetăţenii să înţeleagă că nu doar au dreptul la un viitor mai bun, dar chiar merită pe deplin acest lucru. Şi atunci când votează pentru un candidat sau altul trebuie să creadă nu vorbelor, ci, mai degrabă, faptelor. Or, concurenţii electorali pot promite multe şi mărunte. De la ridicarea embargourilor şi lupta cu guvernarea coruptă, până la excursii cu Titanicul pe Nistru. Pentru ei nu există limită în a făgădui. Dar există limite în a îndeplini acele făgăduinţe…
Pentru că Republica Moldova este un stat parlamentar. Iar preşedintele ţării nu are chiar aşa multe (şi vajnice) împuterniciri. Cu anumite excepţii, mai toate acţiunile sale trebuiesc coordonate cu Parlamentul. Ba, preşedintele nu poate adopta legi. El doar le promulgă, adică le dă un caracter executoriu, le confirmă existenţa…
Şi dacă funcţia de şef al statului este una, mai degrabă, simbolică, atunci la ce bun toată această cacealma?!
Până la urmă, scorul final al acestui „Belot politic” depinde de noi. Noi decidem dacă „mergem cu dama de verde” sau „îi dăm din crai de roşu”…
P.S. „Socoteala, cumpătarea şi sârguinţa: astea sunt cele trei cărţi câştigătoare”. (A. Puşkin, „Dama de pică”)
Andrei BULGARU
