Conform ultimului recensământ, 96,8% din populația țării s-au declarat creștini-ortodocși…
Chiar dacă nu respectăm cu strictețe toate posturile și nu frecventăm biserica în fiecare duminică (după cum ne cere Sfânta Scriptură); chiar dacă facem bancuri despre religie și înjurăm de Dumnezeu și toți sfinții, indiscutabil, noi, moldovenii suntem cei mai buni și mai credincioși oameni din lume. Și asta pentru că facem tot posibilul pentru a păstra vii tradițiile noastre creștin-ortodoxe…
Printre aceste „tradiții” pe care vrem să le transmitem generațiilor viitoare se numără și îmbulzeala după agheasmă în ziua de Bobotează. An de an, sute de creștini vin la biserică și prin îmbrânceli, înjurături, blesteme, certuri și scuipăt, încearcă să-i demonstreze Domnului că anume ei sunt cei mai vrednici de apă sfințită. (Și nu de un ulcior, două, ci cu cât mai mult cu atât mai bine)…
În astfel de momente (adică, atunci când este împărțită Agheasma mare), am impresia că dacă însuși Isus Hristos ar apărea, cumva, în această mulțime de credincioși, ar fi călcat în picioare, fără doar și poate. Pentru că așa-i la noi, cu cât omul manifestă un comportament mai păgânesc, cu atât mai creștin se simte…
Pe de altă parte, s-ar putea ca acești oameni să nu vadă nimic barbar în acțiunile lor. În sensul, că ei nu fac decât să respecte tradiția. Iar tradiția spune că fiecare creștin ar fi bine să aibă în casă niște agheasmă de la Bobotează. Și după cum bunul simț, din păcate, nu face parte din obiceiurile pe care moldovenii le respectă cu strictețe, fiecare individ își face rost de agheasmă după cum crede de cuviință… Iar dacă sărmanii oameni au și păcătuit nițel la ușa bisericii, nu-i nimic grav. Agheasmă au destulă și pentru băut, și pentru stropit, și pentru spălat, și pentru „făcut mâncare”, cum s-a exprimat o doamnă indignată de îmbulzeala din scuarul Catedralei Mitropolitane.
Cu toate acestea, ar fi totuși incorect să-i judecăm pe cei care se ceartă și se bat de la agheasmă în ziua de Bobotează. Aceste persoane sunt atât de orbite de tot felul de tradiții, încât au uitat (sau chiar nici nu cunosc) esența lor… Oamenii, pur și simplu, și-au creat falsa impresie că „prima agheasmă” este cea mai curată și cea mai tămăduitoare. Și oamenii sunt siguri că Dumnezeu îi va ajuta în toate, indiferent de gradul de mizerabilitate de care aceștia dau dovadă de fiecare dată când se joacă de-a creștinii păstrători de tradiții…
Unul dintre cele mai mari păcate ale timpurilor (și mai ales a societății) noastre este trufia, or, mândria fără măsură. În goana după bogăție și slavă deșartă, unii oameni se consideră superiori altora și încearcă cu tot dinadinsul să-i domine pe ceilalți. Și chiar dacă unele fețe bisericești nu contenesc a ne vorbi despre gravitatea acestui păcat, noi nici măcar nu ne chinuim să-i ascultăm. Pentru că mândria la moldoveni este mai presus de credința în Dumnezeu. Iar mândria pentru tradițiile creștine, chiar îl depășește pe acesta…
P.S. „Creștinul care nu progresează în creștinism, nu este creștin”. (Richard Wurmbrand)
Andrei BULGARU
