Bunelul copiilor din toată Moldova
Titus Stirbu
„Titus Știrbu este un scriitor mult îndrăgit și apreciat cu deosebire de cititorii-copii, Titus Știrbu este credincios și statornic cititorului său: îi urmărește joaca, atitudinea față de prieteni; îl vrea de treabă și disciplinat, devotat cărții și pământului pe care-l lucrează părinții; dorește să-l vadă ocrotitor al întregii noastre Patrii”.
(Ion Bejenaru)
„Bunelul copiilor din toată Moldova” – așa l-au numit pe Titus Știrbu participanții la întâlnirea online cu scriitorul îndrăgit. A fost o activitate, ce a întrecut așteptările copiilor, dar și a maturilor, ce s-a înscris în agenda mai multor evenimente, cum ar fi „2020 – Anul Lecturii”, Campania de promovare a lecturii și cărții „Lectura Central”, declarate de către Biblioteca Națională din Moldova, dar și Campania Națională „Să citim împreună”, susținută de Biblioteca Națională pentru copii „I. Creangă”. Ultima și ne-a ajutat în organizarea întâlnirii, care a intervenit prin complicitatea Mariei Harea, șefa Secției Dezvoltare în Biblioteconomie și Știința Informării a Bibliotecii Naționale pentru copii „I. Creangă”.
În campanie s-au implicat mai mulți copii și colective întregi, de care, în pofida epidemiei, am ținut legătura prin intermediul TI sau ne întâlneam la lecturi colective, respectând cu strictețe toate normele sanitare de protecție contra răspândirii virusului COVID-19.
Interesul copiilor a atins cota maximă, fiind provocat de povestioarele captivante, poeziile hazlii, dar pătrunse de elemente educaționale, cât și cele patriotice, ce ne îndeamnă să ne iubim plaiul natal, limba maternă, poporul cu toate datinile și obiceiurile lui frumoase.
Acest lucru a fost simplu dovedit de elevii din clasa a 3-a a Gimnaziului „I. Creangă”, s. Țarigrad, care, mediați de către învățătoarea lor Maria Cioban, au recitat cu mare pasiune mai multe poezii, apoi au susținut-o pe colega lor din clasa a 4-a Cornelia Zagorcea, care a interpretat cântecul „Moldova mea”, pe versuri de Titus Știrbu. Cu zâmbete de satisfacție și curiozitate pe față i-au demonstrat lui nenea Titus și desenele lor la opera sa. Mare le-a fost bucuria succesului, deoarece el a rămas încântat de ele, dar mai ales de tablourile micilor maeștri, discipoli ai Scolii de Arte Plastice din or. Drochia, care au evoluat cu ilustrațiile câtorva poezii. Aceștia au fost: Ioana Socolov, Mădălina Andoni, Evelina Bulat, Olivia Bantuș, Ariana Munteanu și Emanuil Usăchilă.
Nu au ezitat să intervină și copiii din clasa a 4-B de la LT „Ștefan cel Mare”, Drochia, care, susținuți de învățătoarea lor Rodica Golban, au participat la întâlnire cu câteva esee la tema „Cine este Titus Știrbu”.
Cu emoții în glas ne-au vorbit despre însemnătatea creației maestrului și Mădălina Țurcan, Ionela Rotaru, ambele eleve a LT „M. Eminescu”, or. Drochia.
Credem că în această zi Titus Știrbu a fost cel mai fericit om din țară, casa căruia a devenit cuib de înțelepciune, de zâmbete copilărești și voie bună pentru sine, dar și atâția copii minunați și îndrăgostiți de creația sa. Vă anexăm câteva din cele mai reușite, după părerea noastră , lucrări.
Alexa Vasilean, elevă în clasa a 4-B a LT „Ștefan cel Mare”:
– Nu-l cunoşteam pe Titus Știrbu, însă, după ce am citit cărțulia „Născocilă, Roadegumă și feciorul lui Păcală”, el a devenit scriitorul meu preferat. Mi-au plăcut textele pe înțelesul meu, foarte amuzante. Îmi închipui că în viață Titus Știrbu este o persoană foarte pozitivă, cu zâmbetul veșnic pe față. Cred că majoritatea povestirilor au fost trăite de însuși scriitorul, deoarece sunt atât de viu descrise! Foarte mult îmi plac poeziile lui. Ele mă îndeamnă spre fapte frumoase, iar uneori, chiar încerc și eu să creez ceva.
Sanda Balan, clasa a 4-B a LT „Ștefan cel Mare”:
– Mi-l închipui pe Titus Știrbu ca pe un om foarte pozitiv, cu mult umor. Am citit mai multe cărți scrise de el. Sunt convinsă că îi plac mult copiii și se inspiră de la ei. Aș vrea foarte mult să-l cunosc în viața reală. Prefer să recit poeziile lui despre patrie, limbă, neam, în timp ce altele sunt ca frunzele toamnei – colorate și jucăușe. Acestea mă amuză și mă fac să uit de oboseală sau tristețe.
Adelina Necoară, clasa a 4-B a LT „Ștefan cel Mare”:
– Titus Știrbu vine dintr-un sat de aproape de noi – Cenușa, raionul Florești, deci, aproape că suntem rude. Este un poet al copiilor, epigramist și parodist pentru adulți. Eu mă gândesc, că el, totuşi, este mai mult un scriitor al nostru, al copiilor, pentru că e mult îndrăgit de aceștia și apreciat. Ştie cum să ne motiveze să citim. Și vreau să mai spun despre mustața, care îi împodobește fața mereu senină și luminată de zâmbet, pe care îl au doar buneii. El este bunelul tuturor copiilor din Moldova.
David Cebotari, clasa a 4-B a LT „Ștefan cel Mare”:
– De fiecare dată când citesc din poezia sau proza unui scriitor, mă întreb cum arată această persoană. Citindu-l pe Titus Știrbu, acesta îmi apare ca o persoană deosebită, caracteristicile principale fiind spiritul hazliu, copilăros. Are un suflet de copil… Apoi le citesc pe altele, care îmi par mai serioase și nu știu de ce , dar în mintea mea de copil îmi apare imaginea unei persoane severe. Deci, este diferit, în dependență de ceea ce citesc. „Motanul poliglot”, „A venit un lup la școală”, „Minciunile lui Titi cel mic” mă fac să zâmbesc. Aici el este hazliu cu inima aproape de copil. Pe când lucrarea „Omul își construiește o casă” mă duce cu gândul la o persoană, care a trecut prin multe greutăți, dar nu a cedat, ca în final, când casa e gata, simte cea mai mare mândrie pe care poate să o aibă un om la atingerea unui final dorit.
Mădălina Țurcanu, clasa a 5-a, LT „M. Eminescu” Drochia:
– Titus Știrbu este un poet care scrie poezii foarte frumoase. Eu, citindu-le, chiar mi-am ales câteva din ele, care, după părerea mea, sunt mai speciale și le-am învățat pe de rost: „Plai natal”, „Tricolorul”, „Moldova mea”. Ele îmi insuflă mândria de țara mea, dragostea de plaiul natal. Poeziile „Portarul”, „Motanul poliglot”, „Târgul din pădure”, „Poveste cu un șoarece” îţi provoacă zâmbetul. Mi-ar plăcea foarte mult să mă văd față în față cu poetul, să ne strângem mâinile…
Silvia ZAPOROJAN, bibliotecară
