Voiciunea și tăria cu care pretendenții la fotoliul prezidențial au pornit în cursă, trezește multe semne de întrebare…
În primul rând, de unde atâta grabă? Oficial (și conform recentelor modificări la Codul Electoral) campania electorală începe chiar astăzi, 30 septembrie. Totuși, unii candidați la șefia statului, și-au tras spoturi tv și panouri de promovare prin toată țara, încă, aproximativ, o lună în urmă…
Pentru nimeni nu este un secret că la astfel de metode au recurs doar câteva partide din actuala coaliție de guvernare și unul din opoziția parlamentară. Adică, cele două tabere, care, mai că la fiecare ședință a Legislativului se împungeau cu replici și acuzații tăioase, dar, care, de la începutul forfotei prezidențiale, parcă au uitat una de existența alteia! În schimb, pe concurenții lor extraparlamentari i-au făcut „cu ou și cu oțet”, chiar dacă campania propriu-zisă nici măcar nu a început…
Și aici apare a doua întrebare: de ce opoziția și guvernarea nu se critică reciproc (după cum obișnuiau până nu demult și cum este acceptabil într-un stat democratic), ci se iau de capul anumitor „extraparlamentari”?! Unii dintre aceștia nu au nici măcar cea mai vagă experiență politică!..
Bine, în interesul partidului și al candidatului lor, unii politicieni „de anvergură” își mai dau ghionturi pe Facebook și etc., Dar, (întrebare adăugătoare) de când postările de pe rețelele de socializare sunt catalogate drept declarații oficiale?! În Republica Moldova, până la moment, nu există nici o prevedere legală în acest sens. Deși, dacă tot avem o clasă politică mai mult virtuală, decât reală, în scurt timp, s-ar putea să ne trezim și cu o astfel de lege.
Totuși, întrebarea de bază, pe care și-o pun mulți dintre cetățenii țării noastre, este de ce atâția actuali, foști demnitari, persoane cu portofele și portofolii bogate se zbat așa de tare pentru fotoliul de șef de stat?!
La noi, funcția de pre-ședinte este mai mult una reprezentativă. Adică, el ne reprezintă țara la nivel internațional și chiar poate încheia tratate în numele acesteia. Numai că, ulterior, ele, tratatele, trebuie prezentate spre ratificare parlamentului. Același lucru este valabil și pentru alte atribuții ale președintelui. Spre exemplu, președintele promulgă legile. În cazul în care are obiecții asupra unei legi, el este în drept (nu și obligat) să o trimită spre reexaminare parlamentului. Și dacă parlamentul își menține hotărârea adoptată anterior, președintele promulgă acea lege… La fel, președintele emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Dar, în anumite condiții prevăzute de lege, unele dintre aceste decrete trebuiesc contrasemnate de primul-ministru!..
Paradoxal, dar președin-tele, care este și comandantul suprem al forțelor armate, nu poate declara nici măcar mobilizarea parțială sau generală fără aprobarea prealabilă a parlamentului. Independent șeful statului doar primește scrisorile de acreditare și rechemare a reprezentanților diplomatici ai altor state, conferă decorații și titluri de onoare, acordă grade militare, ranguri diplomatice, azil politic și grațiere individuală și poate iniția referendum asupra problemelor de interes național…
Bine, președintele poate dizolva parlamentul, însă numai în cazul imposibilității formării guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Dar și aici, conform Constituției RM, președintele consultă frac-țiunile parlamentare și abia după asta dizolva parlamentul… (Acei pretendenți la președinție, care susțin că primul lucru pe care-l vor face, va fi dizolvarea legislativului, fie spun minciuni, fie habar nu au de legislația Republicii Moldova).
Până la urmă, care-i „fișca”, doamnelor și domnilor candidați?!
P.S. „Mai bine e să fii stăpân mic, decât slugă mare” (Anton Pann)
Andrei BULGARU
