De multe ori ne punem această întrebare în legătură cu cetățenii statelor cu un nivel ridicat de trai…
Răspunsul este pe cât se poate de simplu: pentru că ei au politicieni responsabili! Niște oameni care, odată ce au ajuns la putere, își asumă întreaga responsabilitate pentru mersul bun al țării. În cazurile în care nu-și pot onora obligațiunile (promisiunile electorale) sau „calcă strâmb” pe undeva, aceștia își recunosc vina și au demnitatea și curajul de a demisiona din funcțiile pe care le ocupă.
La noi, însă, vorba domnului Candu, „rânza” este așa de mare, încât depășește absolut orice limită. La noi, politicienii își permit să facă orice le trece prin cap, fără a se teme de careva consecințe. Pentru că la noi, spre deosebire de EI, legislația funcționează pentru toți, în afară de demnitarii și funcționarii de stat.
Exemplul I. Scumpul nostru (din punct de vedere financiar) președinte, Igor Dodon.
În cele 10 luni de la învestire, acesta a fost implicat în mai multe „scandaluțe” cu un puternic iz politico-penal. Mă refer atât la vizitele sale în Iran, în cadrul cărora a profanat drapelul și stema de stat (și pentru care riscă până la 7 ani de închisoare), cât și la vacanța sa în Turcia și reparația vilei de la Condrița, pentru care a plătit nu se știe cine și pentru ce favoruri. Ba, nu se știe nici care au fost condițiile impuse de șeful statului turc întru alocarea celor 10 milioane de euro pentru reparația Clădirii Președinției…
La EI, pentru astfel de acțiuni, președintele ori demisiona, ori era destituit, ori era cercetat penal. La noi, vorba aceluiași Dodon, „tăt normal”. Organele (in)competente își fac treaba. Adică, stau degeaba și așteaptă ordine…
În 2012, președintele Germaniei, Christian Wulff, a demisionat din funcție pentru că a fost bănuit de corupție. Mai exact, ar fi ascuns un împrumut, ar fi profitat de vacanțe gratuite din partea unor oameni de afaceri și ar fi încercat să facă presiuni asupra jurnaliștilor ca să nu publice informațiile.
În martie 2017, președinta Coreei de Sud, Park Geun-Hye, a fost destituită din funcție pe motive de corupție. Aceasta ar fi permis prietenei sale să se amestece în afacerile statului, fapt prin care, conform Curții Constituționale (de acolo), a „adus o atingere gravă spiritului democrației și statului de drept”…
În mai 2017, președintele brazilian, Michael Temer, a fost cercetat penal pentru că ar fi „aprobat” mituirea unor înalți funcționari, inclusiv a fostului speaker, Eduardo Cunha, condamnat deja la 15 ani și 4 luni de închisoare…
(Apropo, în 2012, ex-președintele Voronin l-a numit „negru coborât din copaci” pe activistul de culoare, John Onoje, născut în Sierra Leone și cetățean al Republicii Moldova din noiembrie 2011. Reacție zero…)
Exemplul II. Scumpul nostru (din punct de vedere financiar) Guvern.
Într-un an și 9 luni de la învestire acesta mai mult s-a compromis, decât a realizat ceva în beneficiul cetățenilor. Mă refer atât la proaspăta reorganizare a Executivului (care, de facto, înhumează democrația prin concentrarea tuturor instituțiilor statului în mâinile unui singur partid politic), cât și la ratarea unor finanțări externe. Despre impotența recuperării miliardelor furate și mimarea reformelor pro-europene, nici nu face de vorbit…
În 2010, după numai 9 luni de când a venit la putere, premierul japonez, Yukio Hatoyama, a demisionat din cauza nivelului mic de popularitate și a modului dezastruos în care a gestionat mutarea unei baze americane. Iar în 2011 și succesorul său, Naoto Kan, și-a dat demisia, pe motiv că a administrat prost criza nucleară de la Fukushima, în urma cutremurului și tsunami-ului din acel an…
La începutul lui 2005, Henriette Kjaer, ministra daneză pentru Familie și Consumatori, a demisionat deoarece partenerul său de viață nu plătise ratele la mobila cumpărată de la IKEA.
În 2007, ministrele Comerțului și a Culturii din Suedia, Maria Borelius și Cecilia Stego Chilo, s-au retras din funcții la câteva zile de la numirea în funcție. Prima — nu a declarat angajarea unei dădace pentru copiii săi, cealaltă — nu și-a plătit taxa TV timp de 16 ani. (Unsprezece ani mai târziu, omoloaga lor, Aida Hadzialic, ministra Educației, a demisionat după ce a fost prinsă băută la volan).
În 2008, pentru faptul că, în primul său interviu, și-a numit țara „omogenă”, a demisionat ministrul japonez al transporturilor, Nariaki Nakayama. Declarațiile sale, cică, au rănit populația autohtonă Ainu, aflată în arhipelag de milenii, însă recunoscută oficial de autorități abia în vara acelui an..
Tot în Japonia, între 2009-2011 au renunțat la posturi un ministru adjunct, ministrul justiției și cel de externe. Primul, pentru că în baza unui abonament gratuit, oferit de guvern, a călătorit cu trenul pentru a-și vizita amanta. Al doilea pentru că a declarat că slujba sa este una destul de ușoară, iar al treilea pentru că a primit o donație de 610 dolari de la o prietenă de copilărie, care, însă, era cetățeană a Coreei de Sud.
În 2009, Tom Koutsantonis, ministrul Siguranței Rutiere din Australia de Sud, a demisionat pentru că a încălcat codul rutier. Timp de 15 ani acesta a încasat mai bine de 30 de amenzi, majoritatea pentru depășirea limitei de viteză. Din cauza punctelor de penalizare oficialului i-a fost retras carnetul de șofer.
În lista „înalților demisionari” străini mai figurează:
* ministra Afacerilor Externe și Europene a Franței — pentru că a călătorit în vacanță în Tunisia, cu avionul unui apropiat al ex-președintelui acestui stat;
* ministrul german al apărării (în același an, ex-ministru al economiei) — pentru plagiere în teza sa de doctor în științe juridice;
* ministrul Transporturilor din Scoția — pentru că nu a făcut față unui val de ninsori ce a paralizat traficul rutier, feroviar și aerian;
* miniștrii britanici de Interne și al Energiei — pentru că: unul ar fi intervenit la obținerea vizei pentru o bonă angajată de fosta sa iubită; altul — i-ar fi cerut soției să-și asume punctele de penalizare pentru depășirea vitezei;
* ministrul eston al Finanțelor — pentru un comentariu pe facebook, în care l-a numit „fiu de imigranți din partidul trandafirului” pe singurul ministru de origine rusă din Guvernul țării;
* ministra de Interne a Letoniei — pentru că în presă au apărut imagini cu 2 polițiști în uniformă care sparg o mașină și sustrag din ea o chitară și un laptop…
În lista „înalților demisionari” de la noi figurează doar „provizoriul” Guvern Gaburici (unii dintre membrii căruia formează actualul Executiv) și câțiva miniștri liberali, supărați, în general, de arestarea lui Chirtoacă, ci nu pe propria incompetență…
P.S. „Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” (Mihai Eminescu)
Andrei BULGARU
