Atunci când economia unei țări este la pământ, conducerea acesteia depune toată străduința pentru a imbunătăți situația.
Economia Republicii Moldova tot este la pământ, iar conducerea noastră afirmă că face (sau încearcă să facă) tot posibilul și imposibilul pentru a ameliora cumva starea lucrurilor. Numai că, spre deosebire de eforturile depuse de politicienii din alte state care se confruntă cu probleme economice similare, cele ale politicienilor moldoveni, practic, sunt egale cu zero, dacă nu chiar inexistente.
Această „disproporție” se datorează faptului că demnitarii altor țări se gândesc, în primul rând, la confortul cetățenilor, iar ai noștri — la confortul propriu. În acest sens, la noi există chiar și un fel de „tradiție”, conform căreia, indiferent de situația economică a țării, o bună parte din bugetul de stat trebuie cheltuită aiurea. Și când zic aiurea, mă refer nu la banii alocați pentru implementarea pseudo-reformelor sau pentru efectuarea numeroaselor vizite de lucru ale demnitarilor noștri în străinătate, care, de obicei, se soldează cu promisiuni de viață bună ori împrumuturi și credite. Când zic aiurea, mă refer la sumele enorme pe care guvernanții le cheltuie pentru niște nimicuri, care nicidecum nu facilitează dezvoltarea țării și creșterea nivelului de trai al populației…
Spre exemplu, la nici un an de când Igor Dodon a fost investit în funcție, Președinția a cheltuit din bani publici peste 2,1 milioane de lei (echivalentul a 2185 de pensii lunare minime). Astfel, un milion de lei au fost plătiți pentru zborurile președintelui în deplasări de servicu sau în vacanțe, iar restul, după cum urmează:
− 162 000 de lei pentru aparat foto;
− 240 000 de lei pentru echipament și accesorii pentru computere (deși în 2015 pentru Președinție au fost procurate computere noi în valoare de circa 398 mii lei);
− 252 000 lei pentru cutiile în care vor fi înmânate distincțiile de stat;
− 169 000 lei pentru mape cu logoul Președin-ției;
− 200 000 lei pentru flori și coroane la diferite evenimente publice.
Guvernul, la fel „s-a înfruptat” din bugetul de stat și, doar în ultima lună, a cheltuit la licitații publice 1 175 228 lei (echivalentul a 1222 de pensii lunare minime) dintre care: 506 228 lei pentru procurarea mobilierului, reamenajarea sălii de ședință, a camerei de odihnă și 669 000 lei pentru opt vaze decorative din granit, pentru scările de la intrarea în Guvern.
Tot din bani publici sunt achitate și cheltuielile pentru întreținerea biroului ex-președintelui Nicolae Timofti. Acesta (adică, biroul) a fost oficializat anume cu scopul de a ne convinge că între 2012-2016 noi, totuși, am avut un șef de stat și că acesta (adică, ex-președintele), într-un fel sau altul, ar putea contribui la dezvoltarea țării…
De la „instituire” și până în prezent, „biroul lui Timofti” s-a limitat doar la sorbirea banilor din buget, fără a veni cu propuneri de „îmbunătățire a calității vieții cetățenilor”…
Între timp, milioane de moldoveni (în special cei care muncesc peste hotare), contribuie la formarea bugetului de stat și speră că efortul lor nu este zadarnic…
Zadarnic contribuie și degeaba speră. În Republica Moldova guvernanții arvonesc, iar cetățenii plătesc…
P.S. „Omul de doi lei se ține cu bani grei.” (Proverb)
Andrei BULGARU
