Convenţia de la Istanbul, între ştiri false propagate în spaţiul public şi adevărul, găsit doar în documentele oficiale

În luna octombrie a acestui an, Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Convenţia de la Istanbul sau Convenţia Internaţională pentru combaterea violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice. Deşi documentul prevede o serie de măsuri care pot fi aplicate în cazurile de abuz fizic, psihologic sau sexual, comise împotriva femeilor şi copiilor, mai multe voci din societate au criticat dur semnarea, şi apoi ratificarea acestuia, susţinând că ar „distruge valorile familiei tradiţionale”.

De cele mai multe ori, informaţiile false şi manipulările despre textul convenţiei vin de la politicieni, care mizează pe faptul, că majoritatea celor care îi ascultă (şi îi cred pe cuvânt) nu au văzut şi nu au citit niciodată vreun articol al acestui document. Astfel s-a ajuns ca oamenii să vorbească despre faptul că Convenţia de la Istanbul „interzice Paştele”, “promovează avortul”, „recunoaşte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex”, „profanează sistemul educaţional”. Desigur, nimic din toate acestea nu sunt adevărate, dar cine a mai stat să-şi pună întrebări sau să caute documentul în original ca să se informeze, atunci când dezinformarea a venit pe atât de multe canale „credibile”? Şi totuşi, despre ce este această Convenţie atât de mult blamată de unii şi ridicată în slăvi de alţii? Obiectivele convenţiei, aşa cum sunt prezentate în Capitolul 1, sunt acelea de a proteja femeile împotriva tuturor tipurilor de violenţă, de a contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, de a promova cooperarea internaţională în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor, etc. De asemenea, părţile sunt încurajate să aplice prezenta convenţie tuturor victimelor violenţei domestice, deci şi copiii sau bătrânii sunt categoriile care pot fi protejate de textul acestei convenţii, în cazul în care devine lege. Este de remarcat faptul, că în societatea noastră, cuvântul „gen” a inflamat spiritele atât de mult, încât o bună parte a comunităţii creştine, în frunte cu chiar Mitropolia Moldovei, s-au pronunţat cu vehemenţă împotriva ratificării acestui document, ceea ce duce la gândul, că nici chiar înalţii prelaţi nu au stat să aprofundeze şi să analizeze ceea ce au criticat în mod public. De fapt, cuvântul „gen” apare în text în art.2, pct.2, unde se spune că: „părţile vor acorda o atenţie specială femeilor victime ale violenţei de gen…”, adică este necesar de acordat o atenţie suplimentară femeilor agresate de reprezentanţi ai genului opus, adică de bărbaţi. De asemenea, cuvântul „gen” mai apare şi în articolul 3, pct. c, unde este dată definiţia acestui cuvânt în contextul documentului: „gen” va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi pentru bărbaţi”. Nicăieri în cadrul convenţiei nu mai apare cuvântul „gen” şi, mai ales, nicăieri acest cuvânt nu este folosit pentru a desemna identitatea de gen, schimbarea genului, căsătorii între persoane de acelaşi gen şi alte falsuri asemănătoare care s-au propagat de-a lungul timpului în societate. Foarte mult s-a discutat şi au fost dezbateri aprinse în multe canale media referitor la articolul 14 al Convenţiei, cel care stipulează demersurile necesare pentru educaţie. Cei care au criticat dur acest document şi respectivul articol au declarat că convenţia are scopul de a perverti minţile fragede ale copiilor prin implementarea unor politici gender. De fapt, articolul stabileşte că: „Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între bărbaţi şi femei, rolurile de gen ne-stereotipe, …, violenţa de gen împotriva femeilor…”. Cuvântul gen a fost folosit şi aici pentru a manipula şi radicaliza o parte din populaţie, fiindu-i atribuite conotaţii sexuale şi de gender, deşi nu este cazul absolut deloc. De fapt, rolurile de gen sunt acele idei preconcepute potrivit cărora femeile şi bărbaţii au caracteristici şi roluri determinate şi limitate în funcţie de gen. Mai simplu spus, în cazul în care credeţi, că rolul femeii este numai acela de a sta la cratiţă, iar al bărbatului numai acela de a aduce bani în casă, sunteţi victime ale stereotipurilor de gen. Ne asumăm roluri de gen ne-stereotipe atunci când admitem că şi femeile pot fi eficiente în funcţii de conducere sau pot avea meserii atribuite până nu demult doar bărbaţilor, sau atunci când admitem că şi bărbaţii pot şi trebuie să contribuie la creşterea şi educarea copiilor, schimbând astfel mentalitatea patriarhală şi conservatoare a unui segment important din societate. Despre asta se vorbeşte şi în textul convenţiei, nicidecum despre schimbarea genului, căsătoriile între persoanele de acelaşi gen sau alte fake-uri care s-au rostogolit de atâta vreme în societatea noastră, încât aproape că s-au transformat într-o avalanşă de neoprit. Dar iarăşi, cine să-şi mai pună întrebări sau să-şi folosească gândirea critică, atunci când politicienii şi biserica au criticat aprig textul convenţiei, necitind, de cele mai multe ori, întreg textul la care s-au referit cu atâta ardoare. Astfel, prima instituţie bisericească care şi-a exprimat dezaprobarea şi a criticat aprig acest document a fost Mitropolia Moldovei, urmată fiind de mai mulţi episcopi din Moldova, printre care şi Marchel, Episcopul de Bălţi şi Făleşti. Acesta a declarat, că Convenţia de la Istanbul poartă în ea „sămânţă drăcească” la fel ca legea cu privire la egalitatea de şanse.
De asemenea, episcopul consideră că acest document permite oamenilor să-şi schimbe sexul, deşi nicăieri în textul convenţiei nu apare acest lucru. „Pentru că legea aceasta vreau să vă spun că poartă aceeași sămânță drăcească, pe care o poartă și legea de egalitate a șanselor, care de asemenea venea să egaleze drepturile membrilor societății, care erau drepturi egale, care erau reflectate într-o sumedenie, de asemenea, de legislația Republicii Moldova. Însă ea s-a făcut doar pentru purtătorii celui mai mârșav păcat, care este homosexualitatea”, – afirmă într-un interviu episcopul de Bălţi şi Făleşti. În contextul poziţiei bisericii şi a acestor declaraţii, am dorit să aflăm care este poziţia protopopiatului de Drochia, prin reprezentantul său, protoiereul Pavel Vuluţă. Acesta ne-a declarat, că este întru totul de acord cu superiorul său ierarhic, adăugând că textul convenţiei degradează moralitatea creştinilor, iar biserica ortodoxă luptă cu violenţa de secole întregi, fără a mai fi nevoie de o ratificare a unei convenţii care să apere femeile şi copiii de violenţa domestică şi cea de gen. De asemenea, protoiereul de Drochia a afirmat, că a citit textul convenţiei doar parţial şi nu a dorit să răspundă care sunt articolele din document care ar contrazice biserica creştină şi ar degrada moralitatea societăţii. Pavel Vuluţă a declarat, de asemenea, că şi în Europa există o mulţime de state care au respins acest document, iar Republica Moldova ar trebui să le urmeze exemplul.
Convenţia de la Istanbul, pe lângă cele analizate mai sus, are stabilite clar şi alte politici pe marginea prevenirii violenţei împotriva femeilor. Aici sunt incluse şi creşterea gradului de conştientizare, unde se mizează pe promovarea campaniilor media şi colaborarea autorităţilor cu societatea civilă; formarea profesioniştilor, unde se va consolida formarea adecvată a profesioniştilor adecvaţi; intervenţia preventivă şi programele de tratament a victimelor violenţei domestice; dar şi încurajarea participării sectorului privat şi mass media, unde vor fi, inclusiv, dezvoltate, abilităţi în rândul copiilor, al părinţilor şi al educatorilor privind modul în care să trateze mediul informaţiilor şi al comunicaţiilor, care oferă acces la conţinut degradant de natură sexuală sau violentă, ce ar putea fi dăunător.

Marcela VOVC