Copiii cu dizabilităţi, limitaţi în dreptul la educaţie

Educaţia incluzivă prevede, conform „Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011–2020”, schimbarea şi adaptarea continuă a sistemului educaţional, pentru a răspunde diversităţii copiilor şi nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi o educaţie de calitate tuturor, în contexte integrate şi în medii de învăţare comună.

Se pare, însă, că adaptarea continuă pentru includerea tuturor copiilor în sistemul educaţional reprezintă o piatră de încercare atât pentru autorităţi, cât şi pentru serviciile specializate, deopotrivă.

Şi nu vorbim aici de suportul emoţional sau curricular, pe care deja de ceva timp încoace Serviciul de Asistenţă Psihopedagogică şi Direcţia de învăţământ, tineret şi sport din or. Drochia îl acordă copiilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale. În direcţia aceasta au fost făcute progrese şi s-au înregistrat succese demne de menţionat.

Astfel, de când a fost format Serviciul de Asistenţă Psihopedagogică, în instituţiile de învăţământ din raion au fost incluşi 303 copii cu cerinţe educative speciale, copii, care nu au neapărat vreo dizabilitate, dar înregistrează un ritm mai accelerat sau, dimpotrivă – mai redus de învăţare/însuşire, au probleme de comportament sau altă tulburare psiho–emoţională.

Problemele vin din altă parte – lipsa banilor face imposibilă adaptarea unităţilor de învăţământ la necesităţile copiilor cu dizabilităţi locomotorii. Altfel spus, chiar dacă şi-ar dori – nici un copil în scaun cu rotile nu ar avea acces în unităţile de învăţământ din cauza lipsei rampelor de acces, iar acolo unde există rampele – lipsesc balustradele.

Dificultăţile, însă, nu se opresc nici pe departe la intrare – acolo unde nu există rampe de acces şi balustrade. Dificultăţile devin cu adevărat vizibile în interiorul instituţiilor, acolo unde nu există nici blocuri sanitare, nici intrări adaptate necesităţilor copiilor cu dizabilităţi locomotorii.

Marcela VOVC