Cotidianul Mănăstirii Nicoreni

Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie”, din satul Nicoreni a fost înființată în vara anului 1992 de către arhimandritul Rafail (Bodiu) actualul stareț, pe locul fostei tabere de copii, construită în anul 1975 și închisă în anul 1991.

Dorinţa drochienilor de a construi un lăcaş monastic în teritoriul raionului a fost enormă, de aceea lucrările s-au desfăşurat în ritmuri sporite. Astfel, la construcția Bisericii cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, începută în anul 1993, veneau să ajute nu doar enoriaşii de prin partea locului. Venea lume de peste lume.
Edificiul mănăstirii îmbină stilul rusesc cu elementele arhitecturii moldovenești tradiționale. Sfântul lăcaş are doua nivele, la fiecare nivel există câte trei altare. Menţionăm, că o catedrală cu șase altare este o raritate. Doar la Mănastirea Hâncu mai există o biserică cu șapte altare.
Astăzi, peste două decenii de muncă şi de dăruire, aici se află o înfloritoare mănăstire, unde nu mai conteneşte şirul pelerinilor.
Datorită bunei administrări a părintelui stareţ Rafail, a sârguinţei obştii şi a ajutorului numeroşilor ctitori şi oameni de bună credinţă, pot fi constatate multe realizări importante, între care Catedrala mănăstirii, blocul de chilii, încăperile pentru pelerini. Mănăstirea dispune de o bibliotecă impunătoare, alcătuită din literatură bisericească, în special acatiste, canoane și cărți de slujbă.
În continuare urmează amenajarea teritoriului, proiect asupra căruia trudeşte în prezent stareţul mănăstirii împreună cu obştea monahală.
Mănăstirea „Sf. Prooroc Ilie” deţine în proprietate 100 ha de pământ înzestrat cu utilaj agricol de ultimă oră, are crescătorii de păsări și animale, prisacă, livadă, vie, câteva sere pentru legume etc.
Pe teritoriul aşezământului monahal mai funcţionează un atelier de prelucrare a lemnului, unde fraţii de la mănăstire confecționează rame, iconostase şi alte articole bisericeşti de calitate superioară.
Astăzi obştea mănăstirii numără câteva zeci de călugări şi ascultători.
… Era a doua zi după Duminica Mare. Cotidianul mănăstirii Nicoreni era acelaşi dintotdeauna: câteva femei făceau curăţenie în lăcaş, alte câteva persoane măturau terenul aferent ce urmează a fi amenajat, monahul Luca muncea în gospodăria de sere, un frate al său căra cu tractorul baloturi din paie de mazăre şi le depozita pentru hrana din iarnă a animalelor. Întreaga obşte monahală îşi trăia cotidianul la modul obişnuit: muncind, rugându-se, proslăvindu-L pe Dumnezeu.

Liuba BULGARU