Covorul, zestrea neuitată, la nepoți dată

Anul agricol nu are gemeni. De fiecare dată această perioadă este altfel, cu noi caracteristici, cu diverse oportunităţi, cu diferite impedimente.

Ca și orice început, și acest proiect a întâmpinat dificultăți. Unii motivând că nu au înțeles care-i rostul acestui proiect, alții , că la ce le-ar mai trebui astăzi să înveți acest meșteșug, iar careva și-au pus întrebarea, dacă se plătește pentru asta. Și acesta ar fi cel mai trist motiv. Din păcate, în ultimul timp, ne-am îmbolnăvit cu toții de „boala banului”. Într-atât ne-am făcut mari bisnesmani și oameni de afaceri, că nimeni nu-ți va aduce o găleată cu apă de la fântână dacă nu-l plătești. Nu mai vorbesc de alte lucrări pe lângă casă. De parcă am uitat că mai avem vecini, neamuri, cumătri. De parcă n-am mai trăi în aceeași mahala, sat. De parcă n-am mai fi oameni. Au uitat de a sări în ajutor celui care are nevoie de el, am uitat de clăci care se făceau pe timpuri, de șezători, de „bună ziua” și „ce mai faci”, la urma -urmei. Adică, nu am putea spune că am uitat cu totul și toți. Ne mai amintim de acele timpuri, care acum ni se par destul de frumoase. Și ne amintim cu nostalgie, cu regret, că nu se mai întorc acele vremuri. Dar, mai există o speranță. Și precum, nu „este pădure fără uscături” așa nu este sat fără de oameni buni. Și mă bucură faptul, că la Ochiul Alb, în satul meu de baștină, sunt foarte mulți oameni cu suflet de pâine. Nu mi-ar ajunge toate paginile acestui ziar ca să-i enumăr pe toți, dar pe câțiva nu-i pot trece cu vederea. Și voi începe cu doamna Alexandra Rotaru, o meșteriță iscusită și împătimită de această meserie străveche – țesutul covoarelor. Chiar de la bun început sa aprins de această idee și s-a oferit să ne ajute în toate, absolut dezinteresat. Apoi s-a dovedit a fi și un pedagog de excepție. Cu câtă dragoste și răbdare îi duce pe tinerii discipoli prin hățișurile întortocheate ale acestei meserii. Un Om de toată admirația. Apoi doamna Emilia Onica, care, auzind de acest proiect, a venit singură și este prezentă în fiecare zi, chiar dacă inițial nu i s-a propus misiunea de instructor. Dar ea s-a dovedit a fi unul dintre cei mai activi. Nu putem să le trecem cu vederea nici pe cele două angajate ale bibliotecii publice: doamna Larisa Ababii și Nelea Posțanu, care, pe lângă faptul că, aproape în fiecare zi trec și ele „după stative”, ca să-și prindă pofta de țesut, mai sunt și pe rol de gospodine. Au avut grijă, ca să le aranjeze și să amenajeze încăperea în care au fost instalate stativele, să creeze o atmosferă „de casă”, să fie cald și bine, ca beneficiarii acestui proiect să lucreze cu spor.
Și ele așa și fac. Este vorba de cele 3 femei tinere Rodica Dicon, Diana Șchiopu – Stati, Mihaela Guțanu – Postovanu și eleva clasei a IX-a, Bianca Chisăliță. Și sunt sigure, că această nouă dar veche meserie le va fi de folos pe viitor.
Dar cea mai mare surpriză a fost cu copiii. Conform obiectivelor proiectului, 4 elevi ai Gimnaziului „Nicolae Testemițanu” trebuiau să devină beneficiari ai acestui proiect. Din păcate, elevii claselor mari, a noua și a zecea, nu au manifestat mare interes, dorință de a învăța o meserie nouă. Li s-a părut prea complicat și anevoios. (e mai ușor să navighezi pe net și Fb). Dar, elevii clasei a IV-a, îndrumați de inimoasa învățătoare Elena Arapu, au dat năvală aproape cu toată clasa. Curioși din fire și dornici de a învăța ceva nou, care nu se predă la lecții, în loc de 4 copii au venit….10. Printre care și un băiat. Și bravo lor. Asta ne dă motiv să credem, că nu toate lucrurile bune și folositoare sunt pierdute. Nu în zadar se spune, că „copiii sunt viitorul și speranța noastră”. Aceasta se datorește și faptului, că doamna Elena, fiind conducătorul ansamblului folcloric „Băcițele”, a reușit să le insufle această dragoste pentru folclor, tradiții și obiceiuri și elevilor săi. Tot dânsa, doamna Elena, a venit cu o frumoasă idee – de a amenaja în camera unde se țes covoarele o „Casă Mare” a primăriei. Acolo unde se vor ținea cele mai importante și festive întruniri și activități. Credem că aceasta va fi materializată în fapte, cu sprijinul noului primar, recent investit în această funcție, domnul Arcadii Juc. Domnia sa a fost prezent la ședința de lucru al Consiliului de Administrare al Asociației, care s-a ținut în acea zi. Tot în acea zi, la o șezătoare au venit și membrii ansamblului folcloric „Băcițele”, care cu mare drag au cântat cântece mai vechi și noi, pentru meșterițe și cei prezenți la șezătoare. Acest eveniment nu a scăpat de ochiul vigilent al doamnei Cristina Turcanu, specialist al Direcției cultură, dar și reporter al televiziunii locale Drochia Click-TV, televiziunea online.
…A venit iarna. Odată cu primele zile ale iernii au venit și primii fulgi. Și ca pe timpuri, odată cu venirea iernii, la Ochiul Alb, se fac șezători, se toarce lână, se țes covoare, se cânt cântece și se deapănă povești. Povești frumoase din vremi demult apuse. Dar care au ajuns până în zilele noastre, până la noi, datorită oamenilor îndrăgostiți de zestrea spirituală și materială a acestui neam.

Petru ABABEI,
manager de proiect