Cu Dor de Acasă – Diaspora de pretutindeni
Cine a spus, că viața în străinătate e mai bună ca acasă, că e mai ușor și mai bine de trăit, ar trebui să întrebăm pe cei plecați de lângă noi. De unde putem noi să știm ce dor au ei în suflet? De unde putem afla câte lacrimi au umezit năframa, luată de la mama și cine le-a alinat durerea, atunci când le-a fost greu pe suflet? Fiecare din voi are pe cineva drag, plecat printre străini: părinți, frați, surori, copii și nepoți. Este tristă și grea viața, dar fără cei dragi alături este și mai grea. Atât ne mai putem consola, că mai putem comunica în mediul virtual, ne putem spune păsul și grijile care ne apasă, ne putem împărtăși bucuriile, cu lacrimi în ochi și cu dorul, care e unica noastră mângâiere. Dorul – unica punte, care ține strânsă legătura între inimile noastre. Dorul, care ne usucă, cu cât e mai mare distanța, care ne desparte. Pagina Cu Dor de Acasă, lansată în premieră, care ne aduce azi prima rândunică, vestitoare de gânduri bune și vise curate, să ne spună că viața e frumoasă, oriunde nu ne-am afla, dar dorul de casă, de fântâna de la poartă, de zâmbetul și pâinea coaptă de mama, de umbra nucului bătrân, de fiecare răsărit de soare la cântatul cocoșilor, rămân a fi unice și eterne. O lume de rai, o lume de poveste, cu locuri scumpe și dragi sufletului…. Și, totuși, lumea pleacă…. Părăsesc această gură de rai, pentru o viață mai bună, pentru un viitor mai bun al copiilor. Multe întrebări, lăsate fără răspuns, care ne macină de multă vreme, le vom dezvălui în această pagină.
Eroina discursului meu nu e ezitat să fie protagonista unei povești de succes, pe care a scris-o, purtată de acel dor, pe care-l are la căpătâi, de când a plecat de acasă. Rodica Bercu, tânără mamă a trei copii frumoși, care împreună cu familia este stabilită în Anglia și are propria afacere. Blândă, cu un suflet mărinimos, cumpătată, carismatică, o ființă timidă și modestă, a cucerit străinătatea prin felul ei de a fi, prin buna educație și calități rar întâlnite, moștenite de la părinții Tamara și Nicolae Tarpan – o familie de oameni gospodari, care au crescut și educat două fiice mândre și frumoase – Stela și Rodica, ambele stabilite în Anglia. Pe fiica mezină, Rodica, am întâlnit-o recent, revenită la baștină. Cât de imprevizibilă este viața, căci acum 4 ani, nimeni nu s-ar fi gândit ce le va hărăzi soarta și că vor pleca departe de casă.
M-am gândit, că scumpa mamă va păstra cu mare drag această pagină de ziar, cu chipul scumpei fiice, savurând cu nesaț din fiecare cuvințel mărturisit cu dragoste de baștină, de locul unde i-au rămas adânc rădăcinile. Acum, Rodica Bercu, băștinașă din orașul Drochia, fiind o femeie de succes, care a participat la cele mai frumoase evenimente londoneze, cucerind localnicii cu deserturile sale extravagante, s-a oferit cu mare drag să susțină acest dialog pentru „Glia Drochiană”:
Cât de dulce nu ar fi străinătatea, dorul te aduce mereu acasă
— Dragă Rodica, de cât timp ești plecată în Anglia și de când ai plecat de la baștină, cât de mult s-a schimbat orașul nostru, oamenii?
— Sunt plecata deja de 4 ani, din august 2019, dar schimbările s-au făcut simțite, de cum am intrat țară. S-au făcut multe lucruri frumoase, avem și în Moldova drumuri mai bune, o infrastructură mai dezvoltată, dar prețurile au crescut enorm de mult, de fapt, ca și în toată lumea și oamenii îmi par mai triști ca altă dată.
— Cât de greu a fost începutul și ce sentimente ai trăit, fiind departe de casă, de cei dragi?
— Inceputul, desigur, a fost foarte greu, deoarece pleci într-un mediu, unde nimeni nu te cunoaște dar, pentru că englezii sunt oameni binevoitori, adaptarea a decurs bine, poate mai bine decât mă așteptam. Cel mai mare sentiment a fost dorul de părinți, rude și prieteni.
— Deja este o fericire, căci sunteți cu toți membrii familiei alături. A fost greu să luați decizia de a pleca și de ce Anglia?
— Decizia nu a fost ușoara, dar am făcut acest pas pentru viitorul copiilor și nu regret nici o clipa că am luat această decizie. Copii s-au adaptat foarte repede și ușor, se simt foarte bine.
— Cum se numește job-ul pe care-l practici la moment și cum ai decis să faci studiile în domeniu? De ce ai ales anume această meserie?
— Sunt pastry chef, mai exact chef de partie la unul din restaurantele din cadrul hotelului „Claridge’s”, care a și luat premiul pentru Cel mai bun hotel 2022. Pasiunea pentru deserturi o aveam din copilărie, dar am dezvoltat-o când eram în concediul de îngrijire a copilului. Am început în Chisiăau să frecventez master class-uri în domeniu. Când fac un lucru, îmi place sa îl fac bine, de aceea am zis că trebuie să învăț de la cei mai buni și acest lucru îl fac continuu, investesc foarte mult în cunoștințele mele, pentru a putea oferi clienților mei ce-i mai bun și calitativ. În Londra am mers la colegiu „Westminster Kingsway College”, unde timp de 2 ani am făcut cursul Professional Patisserie. Am finisat în 2021 colegiul cu distincția Merit. A fost o experiență foarte frumoasă. Am avut momente, când era foarte greu, dar sunt bucuroasă, că am depășit aceste greutăți și am reușit să-l finisez cu brio.
— Ai avut și în copilărie această pasiune? Dacă da, de la cine ai moștenit-o?
— Da, această pasiune vine din copilărie, am mostenit-o de la mama, care este o gospodină adevărată, care a fost un exemplu pentru mine. De mică mă țin minte la sărbători – întotdeauna îmi plăcea timpul petrecut la bucătărie.
— Cum ai descrie foarte succint povestea de succes în frumoasa meserie?
— În spatele oricărei povești de succes stă multă, multă muncă, dedicație, o mare pasiune și puține ore de somn, cel puțin la mine așa este. Am un mare noroc de familia mea, care mă susține și mă ajută întotdeauna.
— Te simți o femeie realizată și împlinită în plan material? Dar sufletește?
— Cred ca da, desigur, întotdeauna este loc pentru mai bine și eu sunt persoana, care mereu tinde spre perfecțiune și niciodată nu mă opresc din a învață lucruri, tehnici noi. Chiar dacă sunt nopți când dorm câte 2-3 ore, mă simt foarte fericită, atunci când primesc feedback de la clienți și știu ca munca mea nua fost zădarnică. Îmi place mult ceea ce fac.
— Ce anume îți trezește emoții deosebite, când îți aduci aminte de casă?
— Desigur, dorul de casă, de părinți, rude și prieteni își are un loc aparte pentru fiecare din noi, cei plecați de la baștină. Ești ca o floare smulsă din solul, în care ai crescut și sădită pe alt pământ. În acești 4 ani m-am obișnuit cu oamenii din partea locului, cu tradițiile lor, dar pentru noi, oricum sunt străine, căci „sângele apă nu se face”.
— Te gândești cândva să revii în țară, să te întorci la baștină?
— Din păcate nu avem astfel de planuri, deoarece suntem cu toată familia, copiii își au cursul și programul lor, ne simțim foarte bine și obiectivul nostru principal, e să le oferim un viitor mai bun, să poată face studii de calitate, să le putem asigura un trai decent și o siguranță în ziua de mâine.
— Care este cea mai mare dorință, pe care ai dori să o știi împlinită?
— Cea mai mare dorință a fiecărui copil, e să avem copii sănătoși și împliniți, care să-și poată scrie în timp povestea lor de succes – e tot, ce-și poate dori o mamă.
— Ce ai spune tuturor mamelor, care îți au copiii plecați în lumea mare?
— Desigur, pentru parinți dorul de copii e mare, dar atunci când ne vor ști fericiți și realizați, vor fi și cei de acasă fericiți, chiar dacă fizic suntem departe.
— Mulțumesc, dragă Rodica, pentru gândul sincer și curat și-ți doresc numai bine familiei tale, spor în toate și multă sănătate! Bunul Dumnezeu să vă poate de grijă, în ce colț de lume nu ați fi, iar dorul să vă aducă mereu la casa părintească, pentru a nu uita nicicând de unde ați pornit!
Pentru conformitate:
Ala BUGAI
