Cugetări

Moldova asta a noastră se mișcă într-o direcție și eu nicidecum nu pot înțelege de ce anume la vale?!
Am ajuns la această concluzie după o discuție recentă cu o cunoștință care de mai mulți ani muncește peste hotare și care a revenit în țară pentru câteva zile, la înmormântarea unei rude.
În cele câteva ore de stat la sfat am întrebat persoana respectivă dacă se gândește să revină în Moldova definitiv și ea mi-a zis: „Dar la ce bun? Au trecut 10 ani și 4 luni de când am plecat și aici nu s-a schimbat mai nimic. Lumea cum a plecat cu mahala prin Italii, Portugalii și Rusii în căutarea banului de trai, așa și pleacă. Numai că, după liberalizarea vizelor, deja pleacă prin toată lumea și nu cu mahala, dar aproape cu satul întreg.”…
„Moldova – țara minunilor”! Anume după această frază ironică ne ascundem de fiecare dată când conștientizăm că în țara noastră tot și toate merg  alandala, se dau de-a dura…
Nu știu de ce, dar noi și ezităm, și evităm a spune lucrurilor pe nume. Chiar și atunci când vorbim cu noi înșine…
Fie ne este frică de reacția autorităților (și consecințele acestei reacții), fie încă mai credem că sperăm într-un viitor mai bun (în care abia de mai credem că sperăm), fie suntem amarnic de proști și fuduli și refuzăm categoric să recunoaștem realitatea tristă (pe alocuri chiar scârboasă de-a binelea) în care trăim…
În contextul dat, dar și pentru a ne masca cumva frustrările, cred că ar fi un pic mai sincer dacă am spune: „Moldova – țara stranietăților”! (Firesc ar fi să zicem „țara haosului total”, însă, astfel riscăm a ne apropia prea mult de adevăr, iar adevărul, pe meleagurile noastre, esta ca și bufonul la curtea regală – de el râde și elita politică și cetățeanul de rând)…
Ce poate fi mai straniu decât un stat care pretinde a fi democratic, dar care, de fapt, este guvernat de către un singur partid politic, ce, evident, stă la cheremul unei singure persoane?! Ce poate fi mai straniu decât un stat, în care spicherul parlamentului declară că „libertatea presei este un subiect în afara contextului electoral”, deși, cu puțin timp înainte, partidul politic din care face parte a interzis anumitor instituții media accesul în sediul său?! Ce poate fi mai straniu decât un stat, în care președintele, după ce de 4 ori, în mai puțin de un an, și-a ignorat conștient atribuțiile, în loc să fie demis, conform legislației, este suspendat din funcție, conform aceleiași legislații?! Ce poate fi mai straniu decât un stat, președintele căruia, ales prin vot direct de cetățeni, insinuează, că ar putea candida și la funcția de deputat în viitorul Parlament?! Ce poate fi mai straniu decât un stat, în care opoziția extraparlamentară este, aproape, la fel de „pătată politic” ca și opoziția parlamentară?!…
Ce poate fi mai straniu decât un stat în care, indiferent de sumele exorbitante investite din exterior întru dezvoltarea democrației și creșterea nivelului de trai, cetățenii continuă să emigreze masiv (în căutarea unei surse de existență) și revin la baștină numai de sărbători sau pentru a mai înmormânta pe cineva drag?!..
P.S. „Dumnezeu să ne ierte sau Doamne ajută ?!”…
Andrei BULGARU