Cultivă bucurie în grădina sufletului
Cand nu ai un teren de joacă pentru copii în curtea blocului, îl amenajezi împreună cu părinții, cu administrația publică locală. Nimic nou. Dar când te frământă o idee mai năstrușnică, de proporții, ce depășește limitele obișnuitului, când ești obsedat de un gând ce-ți sfredelește creierul, atunci răsufleci mâinecile, te asiguri cu rezistență, timp liber, tact și foarte multă răbdare.
Acesta este punctul de pornire pentru ceea ce vrei să faci ca să-ți reușească, dar și rețeta fericirii ca să fii cu sufletul și inima împăcată.
Familia Galinei și a lui Viorel Donu locuiește pe str. Mitropolitul Varlaam, 39, împreună cu mulți alți vecini, într-un cartier modern din oraș. Pe locatari îi satisfăcea totul așa precum era de ani de zile. Doar Viorel purta în suflet o idee iscoditoare, care-l sfredelea mereu, furându-i liniștea și pacea, somnul și timpul liber, care-l mai avea din când în când. Fiind într-o deplasare la niște prieteni în alt raion, a obținut, în formă de cadou, primul set de materiale de construcție. „Este bun pentru gard”, s-a bucurat Viorel Donu și, când a ajuns acasă, și-a împărtășit bucuria cu Galina, dar și decizia de a porni lucrările de amenajare a terenului din fața blocului. Toate dubiile se vaporizase undeva, era sigur, să „momentul s-a copt”.
Conceptul viitoarei creații era demult gata. Începu a face gardul mare, apoi cel mic, trotuare, podișoare, elemente decorative, masă și scaune, diferite colțișoare etc. Îl ajutau mai mult colegii de la propria lui firmă, care, după programul lor de lucru, câteva ore munceau cu plăcere la acest obiect public neobișnuit și foarte interesant. Dintre vecini mai des sărea la realizarea ideii Anatole Romaniuc, alții nu prea aveau încredere, priveau sceptic la ceea ce se întâmplă în curtea lor sau așteptau remunerare materială.
Vecinele Lidia Rotaru și Ludmila Luchienciuc au luat asupra loc munca femeiască, ca vopsitul, săditul vegetației, amenajatul.
Dar ca să poată realiza visul, să poată amenaja colțișorul, trebuiau exponate. Deplasându-se prin satele raionului, dar și peste hotarele lui, Viorel Donu se întorcea seara acasă cu „avere de epocă, cu exponate, care ar face cinste oricărui muzeu de prestigiu”. Așa au apărut instrumente, mașină de cusut, oale din argilă sau din fontă, roată de căruță, site, covată veche, cociorvă și lopată de scos pâinea din cuptor, scândură din lemn de spălat pufe, ceas de masă, geamantan/patefon, dar și atribute din domeniul manufacturelor de pe timpuri: prosoape, împletituri, covorașe, coșuri din lozie – toate confecționate de mâna gospodinelor de la sate. Viorel cu mândrie își amintește de locuitorii satelor Ochiul Alb, Chetrosu, Nicoreni, care au donat aceste exponate din suflet și cu generozitate, întru folosință publică. Cu ajutorul acestor oameni binevoitori, muzeul din curtea blocului nr. 39 de pe strada Mitropolitul Varlaam din oraș a devenit nu doar bogat și frumos amenajat, dar și-a făcut o mulțime de prieteni, care, vizitând orașul, vin să-și vadă și „opera” ce le-a aparținut ani de zile.
Viorel Donu nu s-a limitat la acestea, el a cutreierat păduri, a găsit pădurari prieteni și a adus rădăcini de copaci, material săditor, un butoi și multe alte „piese”, necesare și interesante pentru decor.
Ideea a prins contur, scheletul deja se întrezărea, exponate, încetul cu încetul, se adunau suficient. Acum era nevoie de un efort comun să „încununeze opera”, adică să finiseze amenajarea Muzeului sub cerul liber, să-i dea un aspect adecvat tematicii, pe care o reprezintă, să sădească, să vopsească, să ornamenteze. Ideile au fost discutate și pe parcursul lucrărilor și acceptate, așa s-a ivit și un mangal, o masă frumoasă, alte elemente decorative, echipament modern şi colorat, amplasat cu gust și rafinament. Iar fântâna din preajmă a luat chiar o ținută de sărbătoare, că și apa pare a fi mai limpede și mai rece.
Cu eforturi comune aici, în fața acestui bloc, s-a născut un colțișor de rai, un mic muzeu sub cerul liber, care oprește în loc trecătorii pentru admirație. Inima lui Viorel Donu, părintele acestei idei și a realizării ei de succes, a celorlalți vecini, crește de bucurie. Lucrarea, pe cât de mare după importanță, pe atât de utilă pentru educarea generațiilor tinere și pentru odihna și relaxarea maturilor, contribuie și la păstrarea tradițiilor străbunilor aici, în preajmă.
Acesta este un exemplu deosebit și frumos de implicare și unitate. Folosind stilul tradițional al poporului, este important de redat culoarea timpului, specificul și particularitățile, fapt ce bucură ochiul și educă generațiile în baza patrimoniului moștenit de la părinți și bunei. Și fericită este acea localitate, unde locuiesc oameni ca Viorel Donu și colegii, vecinii lui, care apreciază valorile tradiționale, nu se tem de muncă și se implică întru binele tuturor. Îngrijindu-se cu drag de grădina casei, ei o cultivă și pe cea a sufletului.
P.S. Această lucrare a fost finisată, bucurând ochiul trecătorilor, în octombrie 2020. Viorel Donu ne-a spus, că pe timp de iarnă, cele mai importante exponate și lucrări sunt depozitate în subsolul casei până la instalarea în drepturi a primăverii.
Valentina CEBOTARI
