În Moldova nu avem cultură politică…
De obicei, această expresie este mai mult caracteristică perioadelor post-electorale. Atunci, când după anunțarea rezultatelor scrutinului, apar fel de fel de politologi și experți în domeniu, care întru a-și motiva diplomele de studii superioare, își dau cu părerea de pe micile ecrane. Restul timpului, acești stimați domni se ascund nu știu unde și se ocupă nu știu cu ce…
Cu toate acestea ei au dreptate. În Moldova nu avem cultură politică. Dar nu pentru că suntem, văleu ce de înapoiați sau mega-indiferenți față de soarta țării, ci pentru că nimeni nu ne-a explicat ce înseamnă acea cultură politică și cât de important este rolul ei în societate. Or, imediat după căderea regimului totalitar sovietic, țara noastră a trecut brusc la un regim democratic și tot ce am înțeles noi din această „schimbare” este faptul că până în ’91 nu puteam face bancuri pe seama politicienilor și a partidului, iar acum putem…
Apoi ne-au spus că începe perioada de tranziție și ne-au îndemnat să punem umărul la construirea unei societăți moderne. (Pentru asta ne-au dat chiar și niște drepturi și libertăți fundamentale și ne-au încredințat că acestea vor fi respectate la fel ca și în alte state democratice). Dar iată că au trecut mai bine de 26 de ani de atunci și Republica Moldova încă este în perioada de tranziție, iar cetățenii construiesc nu doar o societate modernă, ci și case în Rusia, Italia, etc…
De acord, comparativ cu anii ’90, astăzi trăim mai bine, dar nu cu mult. Or, în pofida schimbărilor din sfera politică, țara noastră continuă se se confrunte cam cu aceleași probleme stringente ca și atunci. Mă refer la sărăcia economică, emigrarea masivă a populației, criza de identitate, „bifurcarea” limbii de stat și, nu în ultimul rând, o serie de guvernări ineficiente, care, în loc să cultive în oameni conștiința politică, au contribuit la creșterea mizeriei sociale…
De fapt, în Republica Moldova cam toată politica este una de vitrină, de dragul ochilor… Un fel de spectacol în care persistă ideea precum că oamenii simpli sunt importanți și că părerea lor contează atunci, când se iau anumite decizii la nivel de stat. Pe când o bună parte dintre cetățeni nici măcar nu au o cunoaștere elementară despre drepturile, libertățile și obligațiile lor politice. Mulți dintre noi merg la vot nu pentru că au o poziție civică determinată sau pentru că au studiat platforma politică a unui sau altui concurent electoral, ci pentru că așa trebuie, pentru că „așa o spus la televizor”. Iar „televizorul”, drept principala sursă de informare a moldovenilor, este cel mai mare dușman al culturii politice… Este „ușa” prin care politicienii deseori (din diferite motive) scot în afara spațiului public adevărul despre starea lucrurilor în țară…
În concluzie, nu putem vorbi despre cultură politică atâta timp, cât instituțiile statului vor continua să folosească potențialul nostru democratic la minim (iar uneori deloc), ci nu la maxim. Iar pentru asta avem nevoie de o clasă politică educată, sinceră și deschisă pentru dialog direct cu cetățenii.
P.S. „Între extremism politic și cultură politică, noi o alegem pe ultima.” (Mircea Snegur, „Labirintul destinului”)
Andrei BULGARU
