Cum o echipă de femei din Șuri a improvizat o sală de fitness

Câteva femei din comuna Șuri, cu inimile pline de ambiție, și-au făcut un obicei frumos: se întâlnesc într-o sală de fitness improvizată într-o casă, cumpărată din vecinătate. Nu e o sală obișnuită – e un loc cu suflet, născut din dor și dragoste. Acolo, în ritm de muzică și voie bună, își îngrijesc trupul și sufletul.

Le unește dorința de a fi bine cu ele însele, de a arăta frumos, dar și de a-și regăsi energia după o zi grea. Între greutăți și exerciții, se nasc povești, zâmbete și solidaritate – o formă modernă de grijă pentru sine, la sat, transmite observatorul.md.

Toamna, la sat, femeile par să fie adevărate eroine. Între grădină și casă, între gospodărie și familie, ele muncesc cu o forță care impresionează. Strâng roadele, pun conserve și murături, spală, gătesc, fac ordine și nu se lasă copleșite nici măcar atunci, când ziua pare prea scurtă pentru câte au de făcut.

La sat, femeile sunt cele care duc greul gospodăriei, împărțindu-și timpul între treburi casnice și munca ogorului. În fiecare zi, de dimineața până seara, gospodinele se ocupă de curățenie, de spălat, de gătit și de îngrijirea familiei. Dar toamna, lista sarcinilor se îmbogățește: trebuie strânse roadele câmpului și ale grădinii, pregătite proviziile pentru iarnă și puse la păstrare toate bunătățile.

În bucătăriile de la țară, borcanele de murături, zacuscă și compoturi capătă rând pe rafturi, fiecare cu povestea și gustul ei. Toată această trudă nu este doar o muncă, ci și o tradiție păstrată din generație în generație, un mod de a asigura familiei hrană sănătoasă și de a aduce căldură în casă în lunile reci.

La fel este și în gospodăria familiei Artur și Rodica Samson din satul Șuri, un sat mândru și frumos, din raionul Drochia, unde semința hărniciei are rădăcini adânci. De câțiva ani buni gospodarul casei își câștigă banul peste hotare, în Germania, dar revenind mereu acasă la evenimente importante, pe care le sărbătorește împreună cu familia. În lipsa soțului, tânăra gospodină le reușește pe toate, având mare ajutor de la feciorul Sandu. Sora mai mare Savina a reușit să aducă o bucurie dublă în familia părinților, împreună cu soțul Dionisie Cobîlaș (ginerele) – talentatul coregraf al ansamblului de dansuri populare „Hecenii”. Dânsa a absolvit în acest an Facultatea de Limbi Străine la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, împreună cu micuța fiică Beatrice, care a împlinit numai zece luni. În cele mai grele și frumoase momente ale studenției, împreună au învățat, au visat și au absolvit. Ce bucurie mai mare poate fi pentru părinți? Când tatăl e departe, copiii se străduie să ajute cum pot, fiind o familie unită, harnică și prietenoasă. Și inima mamei Rodica iradiază de bucurie, căci are parte de sprijinul și ajutorul lor necondiționat.

Astfel, acolo unde diminețile încep cu miros reavăn de pași grăbiți spre grădină sau câmp, se întâmplă ceva neașteptat la apus. După ce treburile par nesfârșite și grădina rămâne în liniște, Rodica și câteva tinere femei din mahala, își găsesc un timp pentru ele.

Schimbându-și hainele de lucru pe echipamente sport, încălțate în adidași și cu o energie molipsitoare, ele pășesc în casa-minune, transformată cu migală și suflet într-o sală de fitness rurală. O sală, care a prins viață nouă, cu ajutorul soțului Artur. Echipamentele au fost aduse chiar din Germania. El a vrut ca soția să aibă parte de un colț de bucurie, mișcare și relaxare, chiar dacă la țară este foarte mult de lucru. O cameră întreagă a fost dotată cu aparate moderne: biciclete eliptice, benzi de alergare, gantere, saltele și echipamente montate în pereți. A fost darul lui pentru soția rămasă acasă – un gest de iubire și respect.

Rodica nu este singură. În fiecare seară aduce în sală câte 4-5 femei, unele mai tinere chiar dacă și obosite după  zi de muncă, dar cu zâmbetul pe buze. Înainte de antrenamente se adună la o bancă și povestesc despre treburile casnice, despre copii, nepoți, rețete culinare și alte probleme gospodărești.

După o zi întreagă de muncă, femeile își strâng părul sub bentițe colorate și urcă pe biciclete eliptice, ridică gantere sau dansează în pași de aerobic. Nu pentru competiții, ci pentru ele însele. Pentru sănătate, pentru încredere, pentru acea bucurie simplă de a avea grijă de tine, chiar și acolo unde mulți cred că visele se opresc.

„Noi aici nu venim doar să slăbim, venim să ne regăsim. Ne simțim din nou femei, nu doar gospodine, sau lucrătoare. Ne mai plângem una alteia de greutăți, ne încurajăm, râdem și uităm de greutăți pentru o oră”, –  afirmă una dintre femei.

Sala a devenit nu doar un loc de antrenament, ci un spațiu de libertate feminină într-un univers unde femeile sunt adesea văzute doar ca sprijin pentru ceilalți. Aici, în mijlocul greutăților vieții rurale, ele și-au creat o oază. Un spațiu unde nu contează când și cum s-au isprăvit cu treburile casei, ci cât de mult îți pasă de tine. Ele vin aici ca să fie parte din ceva frumos.

Într-o lume care adesea uită satele și femeile care le țin în picioare, aceste femei au găsit o cale de a-și lua puterea înapoi. Au învățat că sănătatea nu e un lux, că un corp îngrijit nu e doar un capriciu și că timpul pentru ele nu trebuie cerut, ci asumat. La finalul antrenamentului, cu fețele înroșite și tricourile ude, ies din sală cu pași ușori, aproape plutind, având în suflet o senzație rară de împlinire care apare când muncești pentru tine.

„Parcă prind altă putere după o oră la sală”, spune vecina Olesea Cebotari, în timp ce povestește cum face exerciții de forță după ce a ridicat toată ziua găleți cu apă și coșuri cu legume. „Nu-i chiar așa greu cum zic bărbații: muncim mult toată ziua și tot mai avem energie să avem grijă și de noi.”

Astfel, toamna la țară capătă un alt chip: unul în care hărnicia, tradiția și grija pentru familie se împletesc cu dorința de a rămâne sănătoase și puternice, chiar și dincolo de hotarele gospodăriei.

„Dacă eu sunt bine, și familia mea are de câștigat”, – spune Rodica.- Munca mă ține puternică, dar sala mă ajută să am grijă și de sănătatea mea.”

Acesta este echilibrul femeilor de la țară: îmbină tradiția cu modernitatea, munca de gospodărie cu grija pentru propriul corp, responsabilitățile față de familie cu dorința de a fi în formă. Ele ne arată că nu trebuie să alegem între trecut și prezent, ci putem să le unim, pentru o viață mai sănătoasă și mai împlinită.

Este uimitor cum, după o zi de muncă grea, aleg să investească în propria stare de bine. Și poate aici se ascunde cea mai importantă lecție: echilibrul nu se găsește, ci se construiește. Ele reușesc să îmbine tradiția cu modernitatea, munca fizică cu exercițiile conștiente, grijile pentru familie cu grija pentru sine.

Femeile de la sat ne arată că nu există scuze, ci doar priorități. Ele dovedesc că se poate trăi frumos între două lumi – cea a tradițiilor și cea a prezentului modern. În fiecare borcan așezat la păstrare și în fiecare pas făcut pe banda de alergare se ascunde aceeași lecție de viață: hărnicia, echilibrul și grija pentru suflet și trup merg mână în mână.

Acea sală de fitness a devenit un simbol al schimbării – al unei ruralități care nu renunță la modernitate, al familiilor care, chiar și despărțite de granițe, rămân unite prin gesturi de grijă și iubire.