Cum trece coronavirusul, mergem la Cotova sa bem o cană de apă tamăduitoare

Cristina Ţurcanu, specialisă, Direcţia Cultură, Turism, Tineret şi Sport Drochia, la sigur că are cu ce se ocupa acum, când este izolată la domiciliu. Or, în familia sa de artişti, pe lângă soţul Vitalie şi frumoasa Mădălină, mai creşte un puişor micuţ, Amelia, care abia de a depăşit un anişor. Desigur, familia, copiii necesită mult timp şi atenţie deosebită. Cu toate acestea, Cristina se îngrijeşte şi de sufletele celor aflaţi în autoizolare, propunându-le o serie de materiale informative din istoria bogată a raionului.

Dragi prieteni! În perioada carantinei, când e foarte dificil să stăm în casă, când avem nevoie de comunicare, Vă invit să cunoaștem împreună, deocamdată online, comorile inestimabile ale raionului Drochia. Îmi propun să Va infomez despre istoria unui monument architectural sau istoric, obiectiv turistic, muzeu, localitate etc.

Pentru început vă invit să mergem la Cotova, un sat mare şi frumos cu oameni gospodari. Are în subordinea administrativă şi comuna Măcăreuca. Satul a fost atestat în 1443.
Cotova este vestită prin monumentul hidrologic „Izvoarele de la Cotova”. Dacă v-aţi săturat să consumaţi apă din robinet, nu aveţi decât să mergeţi să luaţi apă de la vreun izvor din preajmă, desigur, după ce trece pandemia.
Mai norocoşi sunt cotovenii, ei se mândresc cu gustul apei izvoarelor de aici, renumite în tot nordul Moldovei. Cine a băut vreodată apă din „Cişmeaua lui Moş Pricochie” sau din „Izvorul Mare” ţine minte acest gust încă mult timp. La Cotova se mai păstrează frumoasa tradiţie, ca gospodinele, pe parcursul întregului an, să spele rufele în apele „Izvorului Mare” din centrul satului, neexistând niciun risc de a polua apele. Pe timpuri izvorul din satul Cotova aduna oamenii să petreacă nunţile, botezurile, cumetriile pe malul sau.
Se crede, că acesta este aşezat deasupra unui lac sau râu subteran imens, de unde şi „ţâşneşte” această apă minunată cu rare proprietăţi tămăduitoare. O legendă spune, că, pe timpuri, localnicii au astupat anumite zone ca să nu fie inundat satul.
În cercetările izvorului din 1997-1998 s-a confirmat faptul, că apa este într-adevăr parvenită dint-un rîu subteran, care are un flux constant. Localnicii au observat uneori o creștere a apei în râu, și din această cauză nivelul apei se ridică cu 30-40 cm, tot atât de misterios după un timp apa se retrage rapid, foarte similar cu fluxul și refluxul mării
„Izvorul Mare” este un monument hidrologic ocrotit de stat, fiind totodată şi una dintre „cărţile de vizită” ale localităţii. Acesta este considerat unul dintre cele mai puternice izvoare dintre Nistru şi Prut și se mai zice că acum, o jumătate de veac, avea debitul de până la 300 litri pe secundă.
Câţiva ani în urmă izvorul şi terenul aderent au fost amenajate, azi izvorul are un aspect ce bucură ochiul. El a devenit un loc de odihnă preferat pentru toate generaţiile, aici vin tinerii însurăţei să-şi imortalizeze evenimentul, aici se fac clipuri video. Şi femeile din sat obişnuiesc să mai vină aici la spălatul rufelor şi a covoarelor, apa fiind curgătoare. Tradiţia spălatului la izvor are o continuitate de peste un secol şi nu a dispărut odată cu apariţia maşinilor automate de spălat. Apa e caldă, are o temperatură constantă de 11 grade Celsius atât vara, cât şi iarna, iar proprietăţile ei chimice fac ca hainele să se spele uşor chiar şi fără detergenţi.
Unii cetăţeni din satele vecine vin cu automobilele sau căruţele ca să-şi umple recipiente cu apă. Apa, spun sătenii, este dătătoare de viaţă.
Dar Cotova mai este vestită printr-un obicei de iarnă teatralizat „Malanca de la Cotova”, în acest spectacol sunt implicaţi doar flăcăii ai satului, personaje fiind „generali, căpitani, soldaţi, doctori, mirese,etc.
Cotovenii se mândresc și cu faptul, ca scriitoarea, cunoscuta poetă,Claudia Partole este bastinasă din s.Cotova.
Deci, cum trecem de carantina coronavirusului, mergem la Cotova sa bem o cană de apă tamăduitoare din Izvorul Mare.

Cristina ŢURCANU