Dascălul spiritual al generaţiilor ulterioare

Iacob Babira, la 9 octombrie 2019, ar fi împlinit 95 de ani. Dar şi 15 ani de la trecerea omului de cultură, istoricului, muzeografului sofian la cele veşnice.

Cu prilejul acestor date memorabile pentru această personalitate renumită din satul Sofia, dar importantă pentru întreaga comunitate, la Muzeul de istorie şi etnografie din localitate a fost organizată o întâlnire la masa rotundă, la care s-au adunat oameni ce l-au cunoscut, l-au apreciat, ca să-i cinstească memoria.
Alexandra Nelipovschi, custodele muzeului şi organizatoarea evenimentului dat împreună cu întreg Ansamblul folcloric “Ţărăncuţele”, a primit “ca moştenire” muzeul fondat cu multă acurateţe de soţii Iacob şi Elena Babira, dânsa – un filolog de excepţie, o mare activistă şi o susţinătoare pe toate căile a ideilor, începuturilor şi pornirilor lui Iacob Babira. Acest bărbat al neamului a fost incurabil “afectat” de o dragoste profundă de studiere a istoriei satului de baştină. Drept trambulină i-a servit teza de diplomă cu aceeaşi temă, care, ulterior, a fost dezvoltată pe tot parcursul vieţii sale.

Lucra foarte minuţios asupra izvoarelor istorice.Deseori se deplasa la bibliotecă şi la arhiva centrală din Chişinău, unde verifica descoperirile anterioare sau făce altele noi. Şi după toate acestea, cu argumente vădite, se adresa la redacţia ziarului raional pentru a publica noutăţile. Astfel, fărâmă cu fărâmă, filă după filă a ordonat, ca nişte puzzle, istoria satului, adunând-o într-o monografie voluminoasă.
Mai era oaspete des la săpăturile arheologice de pe terenurile raionale, însă şi mai mult – pe cele ale satului, ce devenise o sursă de descoperiri pe cât de interesante, pe atât de utile. Cât face descoperirea Culturii Cucuteni-Tripolie, ce este considerată una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, constituită cu câteva secole înainte de naşterea lui Hristos şi se întinde din Ucraina spre România, prin Moldova, şi prin localităţile Sofia şi Petreni, dovadă, că pe aceste locuri a fost civilizaţie încă în sec. VI-V înaintea erei noastre. Iacob Babira a scris istoria localităţii, dar a şi adunat fotografii, documente, obiecte și utilaj vechi, pe care le-a îngrijit şi le-a aşezat la păstrare pentru posteritate în Muzeul de Istorie și Etnografie. Pentru amplasarea instituţiei a ales clădirea fostului conac al boierului Ion Hasnaș, întemeietorul satului, și el o filă a istoriei. În clădirea veche de aproape 200 de ani, cu statut de monument istoric, unde se află muzeul, îmbogăţit pe parcursul anilor cu exponate noi, sunt organizate șezători, simpozioane, întâlniri, discuţii la masa rotundă, serate de omagiere etc., în cadrul cărora sunt venerate personalitățile satului, promovate tradițiile și meșteșugurile populare.
Şi serata de omagiere a lui Iacob Babira s-a desfăşurat în incinta muzeului, la care au participat diferiţi invitaţi: profesori -colegi ai familiei Babira, foşti elevi, vecini, consăteni, administraţia publică, reprezentanţi ai altor organizaţii şi instituţiidin localitate, consăteni, cât şi Ala Bugai, şefă-interimară, Cristina Ţurcanu, specialistă, ambele de la Direcţia raională cultură, turism, tineret şi sport, Vitalie Zagaievschi, jurnalist, Alexandru Bobeică, istoric. Toţi cei prezenţi au avut ce spune despre Iacob Babira, o personalitate notorie şi remarcabilă a Sofiei, şi-au amintit crâmpee din viaţa şi activitatea lui, atitudinea extrem de grijulie faţă de orice descoperire istorică, monografiile în curs de apariţie, toate moştenirea inestimabilă, lăsată generaţiilor viitoare.
Dar… se duc sătenii mei, se duc pe drumul veşniciei, fără a mai reveni. Şi doar munca de decenii a lui Iacob și Elena Babira, lăsată nouă, urmaşilor şi urmaşilor nostril, constituie o valoare deosebită, un patrimoniu cultural şi o istorie de nepreţuit a satului Sofia şi a fiecărui băştnaş.

Valentina CEBOTARI