„În ultimii ani Internetul a devenit canalul de informare cel mai folosit de toți. Din ce în ce mai multe persoane dețin un smartphone sau o tabletă și accesează internetul oriunde s-ar afla. Deci am putea spune, că și copiii de azi sunt cuprinși de capcanele internetului. Trebuie să fim conştienţi că orice abuz este dăunător. Abuzul de telefon, calculator, televizor, mâncare şi chiar sport, toate au consecinţe asupra psihicului şi fizicului unui copil, deseori, și asupra unui matur. Mulți părinți nu observă această dependență a copiilor, deoarece ei singuri preferă telefonul în pofida relațiilor vii cu membrii familiilor lor.”
Viorica ȚÂLEA
Fiecare părinte parcă își doreste să fie apropiat de copilul său, să comunice cu el ca să îi poată oferi o stare de bine și de siguranță, de care el are întotdeauna nevoie. Dar nu toți părinții reușesc să construiască relații bune cu copiii lor din cauza mediului on-line. Și mai târziu acest lucru poate avea consecințe neplăcute pentru ambele părți: atât pentru părinți, cât și pentru copii. Există o sumedenie de motive, de care părinții, din păcate, nu țin cont când își educă odraslele. Un părinte care își petrece timpul liber, uitându-se în telefon, nu contribuie la crearea unei relații sănătoase și a unei conexiuni de care are nevoie copilul. Copilul se simte neglijat de părinte, percepe telefonul, ca pe o groaznică barieră în calea interacțiunii cu mama și tata, devine mai apoi agresiv, pesimist, inflexibil, nervos și distanțat. Copiii preferă internetul în locul timpului petrecut cu familia, fapt ce afectează relaţia cu părinţii şi poate duce chiar la dependenţă psihică, navigând fără un scop anume, fără să mănânce sau să doarmă. În acest caz regiunile creierului prefrontal sunt afectate, iar odată cu el – și atenţia, comutarea și distribuția ei, planificarea, raţionalizarea, abstractizarea, imaginația și creativitatea, se deformează mâna copilului, nu are loc o dezvoltare intelectuală pe potrivă. Ochii copiilor sunt extrem de solicitați, iar detaliile privite de aproape pe dispozitivele mai mici, telefoane sau tablete, necesită mai mult efort vizual, pe care copiii nu le au dezvoltate pe deplin, fapt care dezvoltă afecțiuni ale sistemului ocular. Spre deosebire de imaginile de pe o hârtie tipărită, contururile nu sunt întotdeauna precise, contrastul nu e foarte bun, iar strălucirea și reflexiile ecranelor digitale solicită foarte intens ochii copiilor, ducând la senzația de ochi obosiți, dureri de cap, vedere dificilă la distanță. Permisivitatea părinţilor şi dorinţa lor de a fi lăsaţi în pace de către copii, în timp ce și ei stau liniştiţi cu telefonul în față, sunt cauzele pentru care copiii ajung să petreacă mult peste timpul optim pe internet. Astfel, copilul învaţă să se refugieze în lumea virtuală, fără a avea vreo altă alternativă. Părinţii ar trebui să conştientizeze toxicitatea acestui comportament şi consecinţele pe termen lung asupra dezvoltării copiilor. Participarea părinţilor la viaţa copilului şi implicarea acestuia în activităţi comune cu copilul sunt activităţi vitale pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Petrecerea timpului părintelui împreună cu copilul înseamnă timpul de calitate, acordat în totalitate de către părinte copilului – disponibilitatea părintelui de a fi acolo fizic, la nivel mental, dar şi emoţional – a fi prezent aici şi acum în jocul copilului pentru că jocul are rol stimulativ asupra copilului. Jocul îl implică pe copil fizic, psihic, emoţional, iar când le atragi atenție și le dedici timp, copiii sunt motivați, plini de viață, entuziasmați, se încarcă cu energie. Dezvoltarea lor emoțională vine din petrecerea timpului cu părinții, iar faptul că au nevoie de interacțiune constantă nu este o manifestare de egoism, ci de normalitate. Atât copiii, cât și adulții își exteriorizează afecțiunea prin atingeri. O îmbrațișare sau o mângâiere fac mai mult decât o multitudine de cuvinte. Un gest simplu îi ajută să se apropie de cei dragi și să construiască o relație de durata. Copiii își percep părinții și afecțiunea lor prin atingeri. Așa îi simt aproape. Acest lucru îi fac să se simtă în siguranță și capată mai multă încredere în părinți. Chiar și cei mai mici copii înțeleg lucrurile complicate, dar câtă nevoie au ei ca părinții lor sa le vorbeasca. Simplul fapt, că părintele îi vorbește îl face pe copil să se simtă important, valoros. Își dă seama că i se acordă încredere și că este tratat cu respect. Majoritatea părinților încep să vadă efectele acestor dependențe prea târziu și își dau seama că ar fi putut găsi alte alternative pentru copiii lor ca ei să se joace fără telefon. Dacă până acum noi am știut doar de termenul de autism, acum a apărut și autismul virtual care apare din cauza faptului, că micuții nu interacționează cu mediul real, dar cu cel on-line, care este colorat și mai interesant. Astfel, copilul nu se dezvoltă corespunzător vârstei și micuțul nu este capabil să comunice cu semenii săi. Dragi părinți, e timpul să vă opriți și să meditați: ce veți avea peste ceva timp? Oare nu ar fi mai bine să le citiți copiilor o poveste, să vă jucați cu el, indiferent de ce vârstă are, cu diverse jucării sau la aer liber. În caz contrar, riscați să vă transformați copiii în persoane triste, dezamăgite, lipsite de speranță și fără sentimente. Ei vor fi predispuși la comportamente nepotrivite, deoarece nevoile copiilor sunt ignorate. Aveți grijă, zi de zi, permanent, de psihicul copiilor, fapt ce generează dezvoltarea lui emoțională, socială și fizică. Viorica ȚÂLEA, psiholog SAP Drochia
