De ce am plecat din funcţia de directoare a Casei de cultură Ţarigrad

Cu groază îmi amintesc de primele zile de lucru la Casa de cultură (CDC) din s.Țarigrad. Un palat mare, frumos dar plin de orice, numai nu de cultură: oficii medicale, ale gospodăriei comunale organizate, magazin de cărbuni, murdărie, mizerie, dezastru.

Pentru mine personal numirea mea în funcția de directoare a CDC Țarigrad, a fost mai mult decât o provocare. A fost o aruncare de la mare înălțime fără să fi avut și careva sisteme de siguranță, de protejare. Asta deși aveam o anumită experiență de muncă cu publicul. Asta deși nu sunt dintre persoanele care se sperie de greutăți.

Până la „directorie” lucrasem bine și în unison cu o echipă de voluntari, împreună având la activ mai multe evenimente organizate. Plus la asta, chiar din start, mai mulți tineri țarigrădeni, entuziaști, dornici de a aduce frumosul și cultura modernă în localitate, și-au arătat disponibilitatea de a se implica în readucerea Casei de cultură la parametrii necesari. Partea sa de susținere ne-o acorda, ori de câte ori solicitam, Petru Bărbieru, primarul satului.

În scurt timp am reușit să punem lucrul pe roate. Stenogramic asta ar arăta în felul următor:

* În perioada 2016-2019 la CDC s-au desfășurat mai multe evenimente culturale, între care și festivalurile „GurmanIA”, „Toamna de Aur”, „Căsuța lui Moș Crăciun”, „Ziua Copiilor”.

* Am readus pe ecran demonstrarea filmelor. (De altfel, Casa de cultură din s.  Țarigrad este unica din nordul Moldovei unde se demonstrează filme pe ecran mare).

* Am organizat Discoteca, în cadrul căreia tinerii nu doar dansau, dar și făceau cunoștință cu muzica nouă, în vogă.

* Am creat un Atelier de Creație pentru copii, unde ei deprindeau a confecționa diverse decorații și lucrări hand made, ce, ulterior, le prezentau în cadrul diferitor expoziții.

* Am organizat mai multe seminare educative, motivaționale despre alimentația sănătoasă, istoria satului…

* Am readus în sală tenisul de masă și chiar organizam competiții între tineri…

… Toate bune și frumoase până la un anumit moment. De la un timp, Mihail Iurcu, fost director al Casei de cultură, recent conductor artistic al unuia dintre colectivele de amatori ale instituției (de altfel, dânsul este bine cunoscut în raion grație activității de odinioară, participării la mai multe concursuri de talie republicană și raională, un împătimit al folclorului și tradițiilor populare), a început să se comporte agresiv în raport cu ceilalți lucrători, inclusiv cu mine.

De aproape jumătate de an dânsul tot o dă cu acuzațiile și cuvintele jignitoare: Ba că unul e hoț, altul e bețiv, ba copiii sunt iresponsabili și destrăbălați, ba că o femeie nu trebuie să aibă post de conducere, ba că ceea ce facem noi nu este cultură și că artă adevărată poate să facă doar dumnealui împreună cu membrii colectivului pe care îl dirijează. Nu zic ba, dânșii chiar au făcut lucruri frumoase, dar astea au fost interesante și captivante pentru colegii și semenii dumnealui, toți cu vârsta onorabilă de după 80 de ani. Desigur, respectăm vârsta dânșilor, recunoaștem și apreciem realizările și succesele obținute. Dar tinerii de astăzi au alte viziuni, alte priorități, alte interese. Ei vor să-și organizeze activitățile conform actualității, gusturilor proprii, cerințelor timpului, la urma urmei…

Am avut câteva discuții mai extinse cu participarea primarului, a altor factori de decizie din cadrul primăriei. Din păcate, toate s-au redus la etichetări, strigăte, învinuiri din partea multrespectatului Mihail Iurcu.

Acum ce vreau să zic, dacă organul de administrare publică locală nu poate sau (nu aș vrea să cred) nu vrea să ia o atitudine vis-a-vis de acest caz, eu plec. Știu că nu există oameni de neînlocuit, precum nu există nici pai fără umbră. Regret doar faptul, că am pornit o activitate frumoasă, ce a aprins în inimile tinerilor țarigrădeni flacăra activismului, dorința de creativitate, optimismul și încrederea în noțiunea magică „SE POATE!”.

Pe de altă parte, într-o Casă de cultură de proporțiile celei de la Țarigrad, pot să încapă și să activeze concomitent, bine și frumos multe colective artistice, mulți oameni, de vârstă și mai diferită. Asta doar dacă între toți și fiecare ar exista respectul reciproc, conlucrarea și CULTURA.

Atâta timp, însă, cât la CDC Țarigrad nu este nici urmă de pace și înțelegere, eu părăsesc postul de directoare a acestei instituții, dar nu și locul meu din cultura drochiană pe care, fără modestie, nu poate să mi-l ia cineva. Precum nici cunoștințele și experiențele acumulate, inclusiv, în acești trei ani de muncă pentru domeniul culturii din satul natal.

Cristina JITARU