Răspunsul, de obicei, este unul pe cât se poate de simplu și foarte stupid: conducerea-i de vină. Și prin „conducere” moldoveanul (sub)înțelege fie șefii, directorii întreprinderilor unde ei lucrează, fie absolut toate instituțiile statului, indiferent de statutul acestora. Cu alte cuvinte, la moldoveni, orice și oricine are poziție mai înaltă decât cea a individului simplu – se numește conducere…
Desigur, este o percepție greșită și complet prostească, dar, nu noi suntem de vină. Aici, taman de vină este conducerea. Conducerea sovietică care ne-a băgat în cap vorba cu „я начальник, ты дурак”. Și noi, educați în spiritul represiunilor și deportărilor, continuăm să trăim din reflexe ori după principiile de atunci. De fapt, o atare situație este caracteristică pentru mai toate statele post-sovietice…
Totuși, pentru a înțelege de ce trăim atât de rău, trebuie să înțelegem de ce alții trăiesc mai bine. Respectiv, trebuie să călătorim în mai multe țări și să analizăm viața oamenilor de acolo. Iar pentru asta ne trebuiesc bani, pe care noi nu-i avem din cauza „conducerii” proaste. Deci, nu ne rămâne decât să ne privim dintr-o parte și să încercăm, cel puțin, o autoevaluare teoretică.
Spre exemplu, fiecare își are propria zonă de confort. Și asta nicidecum nu depinde de locul unde ne aflăm. Până și un boschetar necăjit își are propria zonă de confort, chiar dacă aceasta se limitează la simple cutii de carton. De aceea, spațiul în care ne simțim comod, contează mai mult decât cel în care ne gândim că ne-am putea simți comod. Or, trebuie să valorificăm ce-i al nostru, dar nu să elogiem cele străine!
Absolut toate țările dezvoltate, la care se orientează cetățeanul nostru, și-au câștigat respectul anume prin păstrarea și promovarea tradițiilor. Cristofor Columb a descoperit America în 1492. La acea vreme, Ștefan cel Mare făcea deja 35 de ani de domnie. Unde (la ce) a ajuns America și unde (la ce) am ajuns noi?!… De acord, o pildă nu chiar inspirată, mai ales că americanii sunt progeniturile unui amestec de rase și popoare. Totuși, lor le-a reușit cumva să se impună ca națiune, stat și cultură care a cucerit, practic, conștiința tuturor „oamenilor de pe glob”…
Și asta nicidecum nu ține de amplasarea geografică, climă, zăcăminte și etc. Asta ține exclusiv de fiecare om în parte și de dorința acestuia de a crea un trai decent nu doar pentru sine, ci și pentru alți semeni. Or, la noi, spre deosebire de aceeași americani, zona confortului se termină, de obicei, la ușa apartamentului sau la poarta ogrăzii. Pe când la ei aceasta se întinde până în stradă, până în cartier, ba până și în centrul orașului… Cu alte cuvinte, lor le pasă de țara lor, iar nouă de a noastră ne este cam indiferent.
Probabil din această cauză și avem o astfel de „conducere”. Puterea și funcționarii își bat cap numai de bunăstarea proprie și nu înțeleg cum să trăiești cu 7500 de lei lunar (în condițiile în care salariul mediu pe economie este de 5050). Ca să înțeleagă acest lucru, ei trebuie să trăiască la un nivel cu cetățeanul simplu și în aceleași condiții. Iar acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Deoarece că ei au venit la conducere pentru a se îmbogăți, dar nu pentru a sărăci.
De asta și trăim așa de rău… Indiferența fiecăruia față de unii ne face sclavii altora. Devenim iresponsabili pentru propriile acțiuni, iar acest fapt duce nemijlocit la instaurarea unei guvernări iresponsabile… Un cerc vicios, în care ne văicărăm deja de 25 de ani.
P.S.: „Simte răspunderea ce o porți față de nevoile întregii omeniri.” (Rudolf Steiner)
Andrei BULGARU
